Când bucuria bate funcția...

Nu e prima dată când președintele încearcă să prostească pe toată lumea. De multe ori i-a ținut. A făcut-o prima dată când a lăcrimat de mila lui Stolojan, „răpus” de hidra pesedistă, căruia i-a luat apoi locul, voios, la candidatura prezidențială. Ne-a prostit și atunci când la confruntarea televizată din ajunul alegerilor a rostit cu patos fraza pe care i-o dictase un consilier abil: „Ce păcat, măi Adriane, că țara asta trebuie să aleagă între doi comuniști”, prin care încerca să ne facă să credem că el este mai puțin comunist decât Năstase. Ne-a prostit în față și cu casa din Mihăileanu, pe care întâi a zis că o să dea înapoi, pentru ca mai apoi să o păstreze ca și când ar fi fost obținută pe bune. Acum, după ce s-a dat în stambă la Golden Blitz, bucurându-se în felul său de victoria steliștilor, în compania prietenului Gigi, vrea să ne convingă că de la miezul nopții și până la 5 de dimineață n-a pus gura pe altceva decât pe apă cu lămâie! Sare în apărarea sa însuși liderul PNG, care ai crede că n-a făcut altceva toată noaptea decât să vegheze ca președintele tuturor românilor să nu greșească cumva paharul. Și nea Traian și nea Gigi ne cred proști când își închipuie că noi îi credem că și-au manifestat bucuria servind apă rece, doar pentru ca la plecare președintele să se poată așeza la volan cu conștiința liniștită că nu e mai presus de lege. Realitatea este că președintele a băut vârtos - cum o cam face în mod obișnuit - și că luarea volanului în propriile mâini este un comportament tipic de persoană căreia influențele bahice îi dau curaj și-i stârnesc ambițiile. Dl Băsescu s-a comportat și cu acest prilej ca un simplu cetățean, care nu concepe bucuria fără un șpriț rece și fără comeseni care să spună bancuri, și care crede că e suficient de grozav ca să nu-i pese de cei din jur când se așează la volan. Nu s-a comportat ca un președinte, care e obligat, nu prin Constituție, ci prin normele de bun simț, să trezească respect față de instituția pe care o reprezintă. Din păcate, respectul s-a pierdut demult, iar imaginea președintelui se erodează continuu, pe măsură ce omul Traian Băsescu are prioritate în fața personajului pe care ar trebui să-l interpreteze.