Campionatul mondial de fotbal la ediția a XIX-a (XII)

Mondialul african se apropie cu pași repezi, au mai rămas 26 de zile până la startul competiției. Serialul nostru a parcurs 11 episoade, care au cuprins 14 ediții din cele 18 disputate. Am trecut de la o perioadă nostalgică a primelor începuturi de acum 80 de ani, până la edițiile apropiate de zilele noastre. Am făcut cunoștință cu cele șase campioane mondiale din care trei dintre ele au obținut de câte trei ori trofeul: Brazilia, Italia și Germania. În ultimul episod am parcurs revenirea tricolorilor după o absență de 20 de ani, o revenire în forță, ajungând la porțile sferturilor de finală. Echipa generației de aur începuse să dea roade. Astăzi ne vom continua periplu cu ediția în care România a ajuns până în pragul semifinalelor la care neșansa penaltiurilor a blocat-o. Ediția a XV-a: SUA 17 iunie - 17 iulie 1994 Mondialul a trecut oceanul pentru a șaptea oară. După Italia 1990, Statele Unite a primit în sfârșit învestitura. O țară care practic nu avea un campionat organizat de „soccer" cum îl deosebesc americanii de fotbalul la modă din acel spațiu. O infrastructură fabuloasă și condiții deosebite pentru desfășurarea tur-neului. Organizatorii au pus la dispoziție opt stadioane, de la est majoritatea, centru și vest, de la 56.000 spectatori „RFK Memorial" Washington, până la 107.000 spectatori la Los Angeles pe Rose Bowl. New York-ul a dat stadionul Giants de 77.000 spectatori, Chicago pe Soldier Field cu 67.000 locuri. Românii au evoluat pe Pontiac Silverdome din Detroit de 76.000 locuri, pe Stanford din San Francisco de 86.000 locuri și de trei ori Rose Bowl din Los Angeles. A promis o organizare perfectă și așa a fost, a promis o mare afluență și a fost, pentru că au fost 3,5 milioane de plătitori la cele 52 de partide cu o medie de 68.000 spectatori de meci, într-o țară în care fotbalul nu este sportul numărul unu, unde alte sporturi sunt în preferințele americanilor, precum fotbalul să-l numim american, baseball, hochei sau baschet. Preliminariile marilor surprize Dacă la ediția anterioară din Italia surprizele în preliminarii nu s-au manifestat pregnant, de data aceasta mari performere au rămas acasă. Cum pot numi altfel eliminările Franței, Poloniei, Portugaliei, toate medaliate la edițiile anterioare sau a primei campioane, Uruguay. Alături de Germania, campioana ediției precedente și Statelor Unite, ca organizatoare, au pătruns la al 15-lea turneu final, alte 22 de reprezentative. Cele mai multe, ca de obicei, de pe bătrânul continent, 13, patru au fost din America de Sud, două nord-americane, trei africane și două asiatice. Erau repartizări proporționale după valoarea fotbalistică a continentelor. Italia și-a respectat condiția în prima grupă europeană, pe care a câștigat-o în fața Elveției care a luat în fața azzurilor trei din cele patru puncte (2-2 și 1-0). În schimb Portugalia, bronzul din Anglia a pierdut ambele partide cu italienii (1-3 și 0-1) și a văzut turneul la televizor. Mare surpriză în grupa a doua. Anglia rămâne în afara calificării dar se califică Norvegia, formație care nu participase decât la turneul din Italia 1934. Surprinde faptul că nordicii le-au luat englezilor trei din cele patru puncte. A mai rămas pe dinafară Polonia, dublă medaliată cu bronz în 1974 și 1982. învinsă și de Turcia (1-2) o formație modestă în acea perioadă. Grupa a treia, o grupă de șapte re-prezentative a revenit Spaniei, care însă nu a avut adversari pe măsură. Și totuși a pierdut un meci la Danemarca (0-1) iar alte trei meciuri le-a terminat la egalitate cu modestele Letonia, Irlanda de Nord și Irlanda. Pentru a doua oară se califică Irlanda datorită golaverajului și la general și la meciurile directe (0-0 și 1-1). Grupa a cincea aduce la un turneu final o debutantă, Grecia, care a luat fața Rusiei, cu care însă se califică. Grupa a terminat cu cinci din cele șase reprezentative cu care pornise la drum, datorită faptului că Iugoslavia a fost eliminată datorită embargoului impus de O.N.U. Grecia termină neînvinsă, învingând Rusia (1-0). Restul componentelor grupei, formații modeste Islanda și Luxemburg dar și Ungaria ce a intrat într-un accentuat declin. Grupa a șasea europeană, ultima a produs o altă mare surpriză, eliminarea Franței. A fost una dintre cele mai echilibrate grupe, în care din cele șase competitoare, patru concurau la calificare. Suedia a câștigat în fața Bulgariei, cu toate că vecinii de la sud de Dunăre cedaseră Austriei (1-3) iar Suedia cedase Franței ambele vor face mari probleme în turneul final unde vor ajunge în careul de ași. Tricolorii obțin calificarea miraculos Grupa a cincea s-a dovedit o grupă deosebit de puternică și echilibrată, cu Belgia, Cehia+Slovacia, Țara Galilor și România în plin plan, dar și cu o Cenușăreasă, Insulele Feroe. Tricolorii veneau după o evoluție bună în State. La conducerea tehnică, Mircea Rădulescu fusese schimbat cu Cornel Dinu, care va fi schimbat peste un an. În februarie și aprilie 1992 Cornel Dinu a testat posibilitățile tricolor în două amicale cu Grecia la Gionnina (0-1) și cu Letonia pe Steaua (2-0). Primul meci o simplă formalitate, pe Steaua pe 6 mai 1992, cu prea modesta formație a insulelor Feroe. Un rezultat pe măsură: 7-0 (5-0): Balint (3, 39 și 78), Lăcătuș (28 pen.), Lupescu (45) și Costel Pană (56). Prima formație cu care s-au început preliminariile: Bogdan Stelea - Dan Petrescu, Gică Mihali, Gică Popescu, Dorinel Munteanu - Constantin Pană III, Ionuț Lupescu (min. 77 Marius Cheregi), Iosif Rotariu, Gică Hagi - Marius Lăcătuș (63 Ionel Gane), Gavril Pele Balint. Peste două săptămâni, tot pe Steaua, s-a disputat meciul cu Țara Galilor, în care din nou tricolorii au realizat un scor pe măsură: 5-1 (5-0) prin golurile înscrise de Hagi (5 și 35), Lupescu (7 și 24), Balint (32). Când toată lumea considera naționala pe val, pe 14 octombrie a urmat meciul de pe „Constant Vanden Stock" din Bruxelles, cu Belgia, care venea după o victorie cu cehii (2-1). Golul înscris de Smidts în min. 25 a fost suficient pentru ca tricolorii să se trezească la realitate. și când te gândești că în formația României se afla toată floarea cea vestită a balonului rotund din Carpați. Modesta evoluție în jocul tricolorilor s-a văzut și în meciul disputat peste o lună, pe Steaua din compania Cehiei+Slovacia, meci încheiat la egalitate: 1-1 (0-0). Ilie Dumitrescu a înscris în min. 48 pentru ca oaspeții să egaleze în min. 80 din penalti de Nemecsek. A urmat meciul cu modesta formație a Ciprului de la Larnaca, cu o victorie cu 4-1 (2-1). Golurile tricolorilor au fost marcate de Gică Popescu (4), Răducioiu (37), Hagi (78), Hanganu (87). Cu toate că echipa nu evolua convingător, Cornel Dinu a rezistat pe banca tehnică până în iunie 1993. între timp după meciurile din toamna lui 1992 Belgia luase un avantaj de trei puncte. În februarie următor naționala a efectuat un turneu peste ocean, turneu soldat cu înfrângeri, cu Ecuador 0-3 și Mexic 0-2, o remiză cu SUA: 1-1 și o victorie cu Peru 2-0. Primul oficial din 1993 s-a disputat pe Steaua cu Cipru. Publicul a taxat evoluțiile modeste ale tricolorilor și numai 17.000 au populat gradenele din Ghencea. Naționala a învins cu 2-1 (1-1) un meci chinuit, prin golurile înscrise de Ilie Dumitrescu (min. 35 și 55), oaspeții înscriind în min. 23 prin Sotiriou. Peste două săptămâni a urmat catastrofa de la Kosice unde Cornel Dinu și-a semnat înlocuirea. Scorul de 5-2 (2-1) pentru Cehia+Slovacia (goluri: Vrabec B, Latal 37, Dubovsky 59, 83 și 90 respectiv Răducioiu în 26 și 56) a fost ca un duș rece pentru echipa tricolorilor. Consecința, Cornel Dinu destituit și înlocuit cu Anghel Iordănescu, cel care va reface echipa pentru a-și rea-liza obiectivul. Ultimele meciuri decisive au avut loc în toamna lui 1993. românia a început din nou cu Feroe, de data aceasta la Toftir o victorie cu 4-0 (1-0) dădea speranțe. Pe 13 octombrie a fost rândul belgienilor să plece învinși de la București: 2-1 (0-0) prin golurile marcate de Răducioiu (67 pen.), Dumitrescu (84) respectiv Scifo (89). Cum victoriile aduc victorii la Cardiff pe 17 noiembrie tricolorii au obținut o victorie cu 2-1 (1-0) prin golurile marcate de Hagi (33) și Răducioiu (83), respectiv Saunders (61). Garnitura României care a punctat pentru o calificare așteptată: Florin Prunea - Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Tibor Selymes (74 Dorinel Munteanu) - Ionuț Sabău, Ionuț Lupescu, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu (89 Gheorghe Mihali). Antrenor: Anghel Iordănescu. Era al doilea sezon consecutiv în care România ajungea la un turneu final. 11 reprezentative din afara Europei Europa venea cu 13 reprezentative din care Grecia în premieră, Irlanda pentru a doua oară. Restul continentelor au adus numai 11 naționale. Nouă echipe sud-americane s-au luptat pentru trei locuri. În grupa A a surprins nu numai faptul că formația Argentinei, fostă dublă campioană nu s-a calificat direct cât scorul de 0-5 cu care a fost surclasată de Columbia. Până la urmă echipa din țara tangoului s-a calificat dar numai după un baraj dificil cu modesta formație australiană (câștigătoarea zonei Oceania) pe care a depășit-o după 1-1 și 1-0. Grupa B sud-americană a aparținut Braziliei, care totuși surprinzător a cedat în fața Boliviei cu 0-2. a doua calificată, Bolivia. Animație mare în zona africană. S-au organizat nouă grupe preli-minare, după care, învingătoarele au evoluat în trei grupe - în turul doi. Camerunul, surprinzătoarea formație din 1990 s-a calificat în fața Guineei și a celor din Zimbawe. Nigeria câștigă în premieră dreptul de a evolua la turneul final în dauna Algeriei și a ivorienilor. Marocanii revin după o absență de un turneu, trecând de Zambia și Senegal. Și în zona Asiei a fost înghesuială. S-au organizat șase grupe în care au evoluat 28 de reprezentative. Învingătoarele s-au întâlnit în turul doi decisiv unde Arabia Saudită a terminat neînvinsă, calificându-se în premieră. A fost secondată de Coreea de Sud care era la a treia prezență. Din zona CONCACAF (America de Nord, Centrală și Caraibe) s-a calificat Mexicul , care la turul trei decisiv a luat fața Canadei, Salvadorului și Hondurasului. Foarte aproape de medalii O calificare pe ultimii metri. Punctele pierdute aiurea de tricolori au fost recuperate în frigul de la Cardiff. Hagi a punctat după o jumătate de oră. Am fost egalați în minutul 61, eram încă calificați. Imediat Dan Petrescu îl faultează pe Rush și Rothlisberger arată punctul cu var. Visele începuseră să se năruie. Bodin sau „omul-transformă-tot" față-n față cu Florin Prunea. În viața lui de fotbalist nu a ratat nici un penalti. Sigur pe el se aruncă, șutează și ba-lonul plesnește transversala și iese aiurea. De data aceasta „cineva acolo sus ne iubește". Cum ratările se răzbună și cei curajoși sunt răsplătiți, în min. 83 Ilie Dumitrescu sprintează, pas la Răducioiu și acesta nu poate rata pentru 2-1 pentru tricolori. Am revenit cu acest episod când de acum suntem în America, trimiși într-o grupă cu Columbia pe care marele Pele o vedea o viitoare campioană mondială, cu SUA gazda turneului care nu se putea compromite pe propriul teren și Elveția o nucă greu de spart. Sâmbătă 18 iunie stadionul Rose Bowl, Pasadena Los Angeles, 91.856 spectatori. Anghel Iordănescu trimite în teren garnitura: Stelea - Dan Petrescu, Daniel Prodan, Miodrag Belodedici, Gheorghe Mihali - Dorinel Munteanu, Ionuț Lupescu, Gică Popescu II, Gică Hagi - Florin Răducioiu (89 Corneliu Papură), Ilie Dumitrescu (68 Tibor Selymesi). Meci îndârjit. Răducioiu deschide repede scorul în min. 16, peste 18 minute Hagi înscrie spectaculos pentru ca în min. 43 Valencia să profite de o greșeală în defensivă și la cabine se intră cu avantaj pentru tricolori: 2-1. La reluare pe final de meci, în min. 88 Răducioiu realizează dubla și: România - Columbia 3-1 (2-1). În aceeași grupă; într-un dialog la distanță - SUA - Elveția: 1-1 (1-1). Aureolați de victoria cu columbienii, peste patru zile meciul cu Elveția de pe Pontiac Silverdome în fața a 61.428 spectatori, tricolorii s-au sufocat și au cedat cu 1-4 (1-1). Singurul care a mai mișcat a fost Gică Hagi care a și înscris în min. 36, egalând situația pe tabelă. La reluare, sufocați complet primesc încă trei goluri prin Chapuisat (53), Knup (66 și 72). Pe Rose Bowl, SUA - Columbia 2-1 (1-0). Numai o victorie mai ținea în viață formația tricolorilor, iar meciul cu formația gazdelor era decisiv. Reveniți pe Rose Bowl, tricolorii au învins cu 1-0 prin golul lui Dan Petrescu din min. 17. Clasamentul grupei a postat formația României pe primul loc: 1. România 3 2 0 1 5-5 6 2. Elveția 3 1 1 1 5-4 4 3. SUA 3 1 1 1 3-3 4 4. Columbia 3 1 0 2 4-5 3 Primele trei clasate s-au calificat în optimile de finală. Faza a doua a turneului devenind eliminatorie. Adversarul din optimi, nimeni altul decât dubla campioa-nă mondială, Argentina, care în grupa D pierduse la Bulgaria (0-2) și nu prezenta prea multe puncte puternice. Era totuși Argentina. Fără să se sperie de adversari, tricolorii și-au făcut jocul, pe Rose Bowl în fața a 90.469 spectatori. Ilie Dumitrescu a deschis tabela în min. 16 pentru a-și crea dubla în min. 18, dar între aceste goluri Batistuta a înscris din penalti în min. 16. Hagi cu un gol de excepție duce scorul la 3-1 pentru ca în min. 75 Balbo să reducă din diferență. Cu această victorie, România ajunge pentru prima dată în evoluțiile la un turneu final, în sferturile de finală. Adversarul din sferturi, formația Suediei cu care se confruntase înaintea mondialului în amicalul de la Newport Beche (1-1). Meci disputat, egalitate albă după prima repriză, Brolin (79) și Răducioiu (89) la încheierea timpului regulamentar: 1-1. în min. 101 Răducioiu duce scorul la 2-1 pentru ca la greșeala lui Prunea, Andersson să egaleze în min. 115. La loviturile de departajare, ca și în 1990, s-a ratat ultima lovitură de data aceasta Belodedici (care în meci marcase de două ori). Așa s-a năruit visul participării în semifinale. În afara optimilor au rămas echipe puternice precum Rusia, dar s-au calificat modestele formații ale Arabiei Saudite, Nigeriei chiar și a Irlandei. Careul de ași, ca de obicei, trei europene și o sud-americană. Iar ca surpriză, evoluția Bulgariei care în sferturi a eliminat Germania. Brazilia a trecut de Olanda iar vechea confruntare Italia - Spania a revenit primilor. Italienii s-au întrebuințat pentru a trece de Bulgaria: 2-1 (2-1 Iar Brazilia s-a confruntat cu Suedia și a învins numai în min. 81. Era o reeditare a finalei din 1958. Pentru medaliile de bronz, Suedia a învins net Bulgaria cu 4-0 (4-0). Finala a adus față-n față două foste campioane mondiale: Brazilia și Italia ambele cu câte trei trofee la activ. Un meci îndârjit, duminică 17 iulie pe Rose Bowl din Pasadena. Spectatori: 94.194. Era o reeditare a finalei din Mexic - 1970. Atunci a fost 4-0. Acum a rămas la final, cum s-a început. Nici după prelungiri nu s-a înscris și nu s-a trecut la lovituri de departajare. Pentru Carioca au înscris: Romario, Branco și Dunga, ratând Santos iar pentru azzuri Albertini și Evani, ratând Baressi, Massaro și Baggio. Astfel Brazilia - Italia 0-0 (0-0; 0-0) 3-2 la penaltiuri. Pentru a patra oară campioană mondială, antrenorul Carlos Alberto Parreira a trimis la finală următoarea echipă în teren: Taffarel - Jorginho (20 Cafu), Marcio Santos, Aldair, Branco - Dunga, Mazinho (106 Viola), Mauro Silva, Zinho - Bebeto, Romario. Clasamentul golgeterilor: Salenko (Rusia) și Stoicikov (Bulgaria) câte șase goluri.