Campionatul mondial de fotbal la ediția a XIX-a (VI)

Am rămas cu istoricul Campionatelor Mondiale de Fotbal la ediția a IX-a, din Mexic, ediție cu o importanță deosebită pentru fotbalul românesc. Importanța constă în aceea că tricolorii au revenit în elită mondială după 32 de ani, adică după o absență de la cinci ediții. În serialul precedent am parcurs pre-zentarea meciurilor preliminare la care s-au înscris 65 de țări, număr record în acel moment. Am parcurs felul cum s-au calificat Cehoslovacia, Italia, URSS, Suedia, Belgia, RF a Germaniei, Bulgaria, Peru, Brazilia, Uruguay, Salvador, Israel, Maroc, în ordinea grupelor la care au participat. La aceste reprezentative s-au adăugat Anglia în calitate de campioană mondială, Mexicul ca țară organizatoare, lăsând în urmă reprezentativa României, câștigătoarea primei grupe, a cărei calificare o vom detalia astăzi. România revine în elită mondială după 32 de ani Trei participări consecutive la mondialele dintre cele două războaie mondiale. Era una din cele 13 echipe care au participat la ediția de debut din Uruguay. Pentru 1950 nu ne-am înscris, ca de altfel blocul comunist. Ne-a eliminat Cehoslovacia pentru mondialul elvețian iar pentru cel din 1958 ne-a scos Iugoslavia, ca pentru cel din 1962 din Chile să nu ne înscriem, regimul comunist a considerat că nu avem ce căuta acolo. Pentru 1966 România s-a clasat după Portugalia și Cehoslovacia în grupa a IV-a. Era prea de tot și o reprezentativă renăscută în amicalul cu Anglia de pe Wembley, a pătruns în elită. După insuccesul categoric de la Zurich din 24 mai 1967 din preliminariile Campionatului European, din fața Elveției (1-7), Ilie Oană a lăsat locul lui Angelo Niculescu, care urma să reformeze întregul fotbal la nivel de primă reprezentativă. Debutul pentru preliminariile pentru Mexico 1970 urma să aibă loc peste un an și patru luni. S-a început cu meciul cu Italia din preliminariile europene, de la București din 24 iunie 1967 în care oaspeții au învins greu cu 1-0. A urmat un amical de mare valoare cu formația Germaniei federale, meci pe care l-au câștigat cu 1-0. Începuse să se cristalizeze o formație cu care să aibă succes în preliminarii. La tragerea la sorți România a fost repartizată în grupa I-a alături de Portugalia, bronzul din Anglia, Elveția care ne-a învins în 1967 cu 7-1 și cu balcanica Grecie, o binecunoscută echipă de tricolori. Început greoi S-a început greoi la Lisabona, unde principala favorită a grupei Portugalia a învins cu 3-0 (2-0). Țara noastră a prezentat garnitura: Narcis Coman (46 Gh. Gornea) – Lagos Sătmăreanu, Dumitru Nicolae, Cornel Dinu, Mihai Mocanu - Vasile Gergely, Mircea Petescu - Ion Pârcălab, Nicolae Dobrin, Emeric Dembrovski (75 Gh. Grozea), Mircea Lucescu. La numai zece zile în amicalul cu Anglia de la București aproape aceeași echipă scoate o remiză albă cu campioana mondială în exercițiu. Englezii în linii mari cu aproape aceeași echipă cu care au câștigat mondialele. Echipa începuse să crească și în al doilea meci oficial s-a confruntat cu Elveția pe care, de data aceasta o învinge cu 2-0 prin golurile înscrise de Dumitrache (59) și Domide (74). Angelo Niculescu a făcut câteva modificări în echipă. Renașterea echipei pe Wembley Ca o revanșă a egalului de pe „23 august”, pe 15 ianuarie 1969 pe Wembley se dispută un nou meci cu campioana mondială. Englezii, din orgoliu, nu doreau altceva decât o victorie cu care să-și demonstreze superioritatea. Nu a fost așa pentru că trupă prezentată de Angelo Niculescu a terminat din nou la egalitate: 1-1(1-0) prin golurile înscrise de Jacky Charlton (27) și respectiv Florea Dumitrache (74 – pen.). Echipa României era compusă în majoritate din componenții formației care va funcționa în Mexic. Peste patru luni la Pireu, tricolorii realizează un egal 2-2(0-0), golurile fiind înscrise de Dumitrache (54 și 66). În poartă își face apariția Necula Răducanu. După acest meci Angelo Rădulescu duce România pe Parc des Princes pentru un amical cu Les Bleus și pierd foarte greu cu opt minute înainte de final (0-1). Echipa începe să se omogenizeze și pe 14 mai 1969 la Lausanne învinge Elveția cu 1-0 (1-0) prin autogolul lui Mochaud în min. 33. Un alt puternic amical cu Iugoslavia la Belgrad (1-1) ca un preambul al meciului (să-i spunem meci de revanșă) cu Portugalia de la București unde lusitanii mai sperau la calificare, practic aceștia și-au jucat ultima șansă, Gicu Dobrin înscriind singurul gol în minutul 30. Meciul din șase noiembrie 1969 disputat pe stadionul „23 august” dintre România și Grecia, constituia partida decisivă pentru calificare. Tricolorii aveau două variante, victoria sau egalul, pe când Grecia una singură, victoria. Balcanicii între ei și-au împărțit punctele, realizând un nou egal: 1-1 (1-0), prin golurile înscrise de Emeric Dembrovszki (min. 37) și respectiv Domazos (min. 50). Ultima garnitură care a obținut calificarea: Necula Răducanu - Lajos Sătmăreanu, Bujor Hălmăgeanu, Dan Coe, Augustin Deleanu – Cornel Dinu, Radu Nunweiller VI – Emeric Dembrovski, Nicolae Dobrin (80 Vasile Gergely), Florea Dumitrache, Mircea Lucescu. Groapa cu lei: Gadalajara Cum de 32 de ani nu mai fusesem la un turneu final România făcea parte din ultima urnă valorică. În acest fel tricolorii au fost repartizați într-o grupă deosebit de grea: Anglia, campioana mondială în exercițiu, Brazilia cu două titluri mondiale, Cehoslovacia finalista din 1962, o adevărată grupă de foc, „Groapa cu lei”. Angelo Niculescu definitivase o formulă de echipă care aproape devenise standard: Necula Răducanu (Stere Adamache), Ludovic Sătmăreanu, Bujor Hălmăgeanu, Dan Coe, Augustin Deleanu – Cornel Dinu, Radu Nunweiller – Emeric Dembrovski, Nicolae Dobrin, Florea Dumitrache, Mircea Lucescu. Din lotul lărgit care a făcut deplasarea fac parte: Gheorghe Gornea – Nicolae Lupescu (tatăl lui Ionuț Lupescu directorul FRF), Mihai Mocanu, Mihai Ivăncescu, Ion Dumitru, Vasile Gergely, Nicolae Pescaru, Alexandru Neagu, Gheorghe Tătaru, Flavius Domide și Marin Tufan. Din acest lot trei jucători erau de la Steagul Roșu Brașov (denumirea din acel moment a formației F.C. Brașov): Stere Adamache, Nicolae Pescaru și Mihai Ivăncescu. Trei jucători considerați titulari de drept, Răducanu (a jucat numai 62 de minute) iar Dan Coe și Nicolae Dobrin nu au intrat deloc. Despre Gicu Dobrin s-au făcut nenumărate supoziții privind neintroducerea în teren. Neadaptarea la căldurile excesive și înălțimea platourilor, dar și viața nesportivă spusă de alte voci. Revenind la tragerea la sorți a grupelor, pe cea de-a treia am urmărit-o mai sus. Favoriții au reușit să-și respecte statutul. În prima grupă sovieticii au pierdut un singur punct în egalul cu Mexicul (0-0), care de altfel s-au și calificat în sferturi. Belgia și El Salvador au fost numai sparingpartneri, ambele pierzând la scor în fața principalilor candidați. Grupa a doua a avut ca protagoniste două foste duble-campioane, Italia și Uruguay. Meciul direct s-a încheiat cu un scor alb. Suedezii au ratat calificarea pentru o diferență de un singur gol, în favoarea Uruguaylui. Meciul dintre cele două a revenit Suediei (1-0) care a fost eliminată. Grupa a patra a fost câștigată cu maximum de puncte, având victorii cu celelalte trei, Peru, Bulgaria și Maroc. Locul doi calificant a revenit peruanilor. Startul tricolorilor cu Anglia Echipa României a susținut primul meci pe 2 iunie 1970 pe stadionul Jalisco, iar adversar a fost echipa Angliei, o formație cunoscută de tricolori. Angelo Niculescu trimite în teren o echipă fără Răducanu, dar mai ales fără Gicu Dobrin, unul din artizanii calificării. După o primă repriză egală, cu ratări de ambele părți, la reluare Nunweiller are șansa deschiderii scorului în min. 55 când ghiuleaua trimisă la vinclu este scoasă de la vinclu de Banks. În min. 64 Bobby Charlton primește o pasă de la Mullery și cu capul trimite pe lângă Adamache, care a fost prins pe picior greșit și 1-0, scor cu care se încheie partida. A doua zi a avut loc meciul dintre Brazilia și Cehoslovacia. Din formația dublei campioane numai Pele se afla pentru a patra oară la mondiale. Sud-americanii s-au dezlănțuit și au învins cu 4-1. În al doilea meci al turneului final România l-a susținut în fața Cehoslovaciei cu o formație în care Angelo Niculescu a făcut o singură schimbare, Neagu a fost preferat lui Tătaru. După numai patru minute de joc, Petros deschide scorul. Tricolorii s-au dezlănțuit dar până la pauză nu au reușit să egaleze deși au atacat sufocant prin Dumitrache, Dembrovski și Neagu. După numai patru minute de la reluare Neagu face slalom prin apărarea cehă și-l învinge pe Vencel egalând: 1-1. În min. 76 Neagu face șah-mat apărarea cehă și Zlache nu-l poate opri decât printr-un fault în careu. Dumitrache execută perfect penaltiul și scorul devine 2-1, scor cu care se încheie meciul. Era revanșa după înfrângerea din 1934 de la Triest din fața aceleiași echipe. Era a doua victorie a României la un campionat mondial după cea cu 3-1 cu Peru de la prima ediție din 1930. Angelo Niculescu a trimis în teren echipă: Stere Adamache – Sătmărean Ludovic, Nicolae Lupescu, Cornel Dinu, Mihai Mocanu – Ion Dumitru (81 Vasile Gergely), Radu Nunweiller – Emerich Dembrovski, Alexandru Neagu, Florea Dumitrache, Mircea Lucescu (69 Gheorghe Tătaru). În debutul seriei, cum a fost considerat Brazilia – Anglia, sud-americanii fără să se întrebuințeze prea mult au învins la limită cu 1-0 prin golul lui Jainzinho în min. 59. Pe 10 iunie 1970 pe același Jalinsco în fața a 50.000 de spectatori, România susținea al treilea și ultim meci la mondialul mexican în compania celei mai titrate formații de pe mapamond: Brazilia. Angelo Niculescu a păstrat aceeași structură de titulari ca în meciul anterior. Pe parcursul partidei a făcut schimbările regulamentare. Sterică Adamache este înlocuit în poartă de Necula Răducanu în min. 28 după ce brașoveanul primise două goluri de la Pele (min. 18) și Jainzinho (min. 21). Dumitrache este înlocuit în min. 71 de Tătaru. De altfel Dumitrache a redus din scor în min. 34. La cabine se intră cu un scor minim, 2-1 pentru sud-americani. La reluare brazilienii presează și în min. 66 la un atac în forță Pele catapultează balonul fără ca Răducanu să apuce să-l vadă și 3-1. Românii nu se descurajează, acționează manevre periculoase și după ce Dembrovski șutează în bară în min. 83 Sătmăreanu îl găsește pe Dembrovski care cu capul trimite balonul în plasă stabilind scorul final 3-2. În ultimul meci al grupei Anglia învinge Cehoslovacia cu 1-0 prin golul înscris de Clarke în min. 47. Clasamentul grupei: „Groapa cu lei”: 1. Brazilia 3 3 0 0 8-3 6 2. Anglia 3 2 0 1 2-1 4 3. România 3 1 0 2 4-5 2 4. Cehoslovacia 3 0 0 3 2-7 0 Patru campioane mondiale se detașează în sferturi În sferturi s-au calificat cele cinci campioane mondiale de până atunci iar patru dintre ele s-au calificat în semifinale. Cele opt sfert finaliste făceau parte în părți egale din cele două continente, patru europene și patru americane. Sferturile au avut loc în aceeași zi, pe 14 iunie pe patru stadioane mexicane. La Ciudad de Mexico, meciul Uruguay – URSS a fost dus în prelungiri, pentru că la finalul timpului regulamentar s-a consemnat un scor alb. Au învins fostă campioană Uruguay printr-un gol înscris în min. 106 de Esparrago. Cel mai spectaculos meci al sferturilor s-a disputat la Leon între RF a Germaniei și Anglia. Englezii conduceau în min. 50 cu 2-0 (Mullery 32 și Peters) pentru ca nemții să revină prin Beckenbauer 69 și Seeler 82 pentru 2-2, ce duce meciul în prelungiri. În prelungiri nemții par mai lucizi, reușesc ca în min. 108 prin Gero Muller să înscrie golul victoriei. La Toluca, gazda ediției, Mexic a fost umilită de ofensiva italiană care a învins cu 4-1, după ce nord-americanii au deschis scorul în min. 13 (Gonzales). Domenghini egalează după alte 13 minute. La reluare italienii îi sufocă pe mexicani și Riva (64 și 79) și Rivera (69) realizează scorul sferturilor. În duelul sud-american de la Guadalajara, brazilienii nu au lăsat nici o șansă peruanilor. Două echipe temperamentale, în care Pele a afirmat lui Didi că e păcat că aceste două echipe nu se întâlnesc în finala turneului. Rivelino (11), Tostao (15 și 52). Jairzinho (76) au fost marcatori brazilieni, viitorii campioni câștigând cu 4-2. În semifinale au pătruns câte două echipe europene, Italia și Germania Federală și două sud-americane, Brazilia și Uruguay, toate foste campioane mondiale. La Guadalajara, Cubilla deschide scorul în min. 18 dar echipa Carioca își turează motoarele, egalează în min. 45 prin Clodoaldo iar în cea de-a doua parte a jocului Jairzinho (76) și Rivelino (89) înscriu golurile care duc echipa în echipa în finală. La Ciudad de Mexico s-a disputat meciul dintre Italia și RF a Germaniei, meci de un mare dramatism și în același timp de un înalt grad de spectaculozitate. Boninsegna înscrie repede pentru italieni, în min. 7. Când mai erau câteva fracțiuni ale meciului, în min. 90 Schnellinger egalează: 1-1. În prelungiri Gerd Muller duce scorul în favoarea nemților pentru că peste trei minute Burgnich să egaleze. Este rândul lui Riva să aducă la conducere echipa din cizmă în min. 104. Muller egalează în min. 110 și când toată lumea credea că totul mergea spre un joc egal, golul lui Rivera aduce victoria italienilor. Fiecare continent este reprezentat de o echipă în finala mică și în finală mare. În finală pentru medaliile de bronz nemții, obosiți după după semifinala de 120 de minute, nu forțează în partidă cu Uruguay, înscriu repede în min. 27 prin Overath și închid jocul. Finala disputată pe 21 iunie pe Estadio Azteca în fața a 107.000 de spectatori, pe o ploaie torențială. După o primă repriză egală, cu câte un gol de fiecare parte: Pele (min. 18) respectiv Boninsegna (min. 37) la reluare Gerson (65), Jairzinho (71) și Carlos Alberto (87) și finală se încheie cu un scor convingător: 4-1. Echipa Carioca a intrat definitiv în posesia Cupei Jules Rimet, pentru câștigarea a trei ediții, 1958 – Suedia, 1962 – Chile și 1970 – Mexic. Fotbalul începuse să ajungă în toate colțurile mapamondului. Pe stadioanele mexicane numărul spectatorilor a fost de 2.258.418 iar al radioascultătorilor și telespectatorilor a fost la peste două miliarde. În cele 32 de meciuri disputate au fost marcate 95 de goluri, din care patru din penalti și nici un jucător nu a fos eliminat. Golgeterul turneului: Gerd Muller (RFG) cu 10 goluri, urmat de Jairzinho (Brazilia) cu 7 goluri și Cubillos (Peru) cu 5 goluri. Cel mai bun atac: Brazilia cu 19 goluri (3,17 goluri/meci), RF a Germaniei 17 goluri (2,83 g/m) și Peru cu 9 goluri (2,25 g/m).