Campionatul mondial de fotbal la ediția a XIX-a

Se consumaseră 12 ediții ale Cupei Mondiale de Fotbal. Trecuseră 54 de ani de când pornise la drum cea mai adulată și urmărită competiție de mapamond. Am parcurs împreună de-a lungul episoadelor anterioare povestea de la debutantele 13 echipe (printre care și România) care s-au întrecut la Montevideo pentru „Zeița de aur" până la cele 24 care s-au întrecut în peninsula iberică. O poveste și a echipelor care s-au întrecut în preliminarii de la cele 32 câte s-au înscris pentru ediția a II-a italiană și până la cele 98 câte au luat parte pentru turneul spaniol. Valoarea turneului a crescut ediție de ediție. 18 meciuri la primul turneu din Uruguay la 52 de partide în Spania. La debutanta ediție din 1930 s-au înscris 70 de goluri, peste 24 de ani, în 1954 în Elveția ele s-au dublat, pentru ca în 1982 media golurilor să atingă 2,81. În Spania a fost și cei mai mulți spectatori: 1.856.277 dar cea mai mare medie de spectatori la un meci a fost în Brazilia în 1950 de 60.773. Vom parcurge în episodul de astăzi ediția a VIII-a, care s-a desfășurat în Mexic, ca o reeditare a organizării în țara aztecilor. Ediția a VIII-a Mexic 31 mai - 29 iunie 1986 După ce ediția din 1978 s-a desfășurat dincolo de Ocean, conform unui algoritm impus de Federația Internațională, a urmat cea din 1982 în Europa, pentru că următoarea era din nou a Americii. I s-a atribuit Columbiei. Era a șasea țară care primea învestitura din cele două Americi. Nu a fost să fie Columbia, pentru că în septembrie 1985 un cutremur a provocat 20.000 de victime. S-a cerut la FIFA atribuirea altui stat în organizarea ediției a XIII. Primul răspuns a venit din partea Mexicului care organizase ediția a IX-a din 1970. Mexicul avea o infrastructură asigurată și o experiență acumulată. În 1970 turneul final s-a organizat pe cinci stadioane. Acestea au fost remodernizate, unele și-au mărit capacitatea. Azteca a crescut cu 11.000 de locuri, altele cu mai puțin sau mai mult. Au apărut și alte orașe și stadioane. Alături de Azteca în capitală s-a mai jucat pe Olimpica, un stadion cu 72.000 locuri. Guadalajara, unde evoluase și România, alături de Jalisco s-a jucat și pe 3 martie. Monterrey a avut de asemenea două stadioane înscrise în circuitul mondial „Tecnologico" cu 34.000 locuri și Universitario cu 43500 locuri, Queretaro a venit cu La Corregidora cu 38500 locuri, iar Irrapuato cu Estadio Municipal cu 31000 locuri. Europa trimite cele mai multe echipe în Mexic A doua ediția a mondialului, aduce la turneul final pentru a doua oară 24 de echipe. Cel mai mare contigent vine ca de obicei din Europa cu 14 reprezentative. Una s-a calificat direct, Italia ca deținătoare a titlului. S-au organizat șapte grupe, patru de câte cinci echipe și trei de câte trei echipe. Din grupele de cinci echipe s-au calificat primele două clasate iar din cele cu patru echipe s-a calificat prima, iar a doua a susți-nut meciuri în baraj. Prima grupă a fost câștigată de medaliata cu bronz din Spania, formația Poloniei, care a ocupat primul loc la egalitate cu Belgia. Polonezii au obținut primul loc la golaveraj (10-6 față de 7-3), cu toate că în partidele directe au obținut un singur punct (0-0 la Varșovia) după 0-2 în deplasare. Belgienii s-au impus în barajul cu Olanda. Cea mai echilibrată grupă a fost a doua, în care au fost repartizate, cu RFG-u, argintul din Spania, bronzul din Anglia 1966, formația Portugaliei, Suedia fostă vicecampioană din 1958. Au câștigat nemții care nu au scăpat de înfrângere (0-1 cu Portugalia), dar numai atunci când erau deja calificați. De altfel lusitanii cu această victorie au reușit calificarea la turneul final. O altă grupă echilibrată prin discutare a fost grupa a patra. Primele două clasate, Franța și Bulgaria au terminat la egalitate, despărțite și de această dată de golaveraj, în favoarea echipei din hexagon. Fiecare și-a câștigat meciul pe teren propriu (1-0 pentru francezi și respectiv 2-0 pentru Bulgaria). RDG-ul a rămas cu un punct în spate iar Iugoslavia s-a clasat pe locul patru. O grupă mai ușoară, cea de-a cincea, a revenit Ungariei, care a suferit o singură înfrângere la Olanda (0-1) care s-a clasificat pentru un meci de baraj cu Belgia, de altfel pierdut. URSS-ul a pierdut primul loc în grupa a cincea în care era favorită, grupă câștigată de Danemarca, care pentru prima dată s-a calificat la un turneu final. Sovieticii au pierdut la una din formațiile modeste ale grupei, Irlanda (0-1) și la Danemarca (2-4). Danezii au avut o singură remiză (0-0 cu Elveția) față de două ale sovieticilor fapt ce le-a adus primul loc. Pe dinafară a rămas Elveția, care nu a mai prezentat formația din urmă cu 25 de ani. Ultima grupă europeană, a șaptea, a revenit Spaniei cu mare greutăți în fața Scoției și țării galilor, la ambele iberice cedând cu 1-3 și respectiv 0-3. Scoțienii, clasați pe locul secund s-au calificat pentru barajul cu Australia din grupa Oceaniei, baraj câștigat cu 2-0 și 0-0. România rămâne din nou în fața televizoarelor După trei nereușite consecutiv, tricolorii sperau ca să revină pe platourile înalte ale Mexicului după 16 ani. Nu a fost așa, pentru că propriile slăbiciuni și frăția britanică au făcut ca țara noastră să rămână în fața televizoarelor. Devenise o obișnuire acest fel de a privi lucrurile. Repartizați în grupa a treia, România era a doua favorită din cea a Angliei, dar înaintea nord irlandezilor, Finlandei și a balcanicilor turci. Mircea Lucescu obținuse cu naționala un singur punct la europene din Franța (1-1 cu Spania) fiind depășiți de RFG cu 1-2 și de Portugalia cu 0-1. Până la primul meci al clasificării în Mexic a susținut o serie de amicale cu China (4-2 și 1-0) și RDG-ul (1-2). Debutul se produce la Belfast pe 12 septembrie 1984. În fața a 30.000 de spectatori pe North Stadion, România a pierdut cu 2-3 (1-1), prin golurile înscrise de Iovulescu (34 - autogol), Whiteside (61), M. O'Neill (73), respectiv Hagi (36), Geolgău (80). Mircea Lucescu a folosit ca primă echipă din preliminarii: Silviu Lung - Mircea Rednic, Costică Ștefănescu, Gino Iorgulescu, Nicolae Ungureanu - Aurel Țicleanu (81 Lică Movilă), Ioan Andone, Michael Klein, Mircea Irimescu (72 Ion Geolgău) - Ionel Augustin, Gică Hagi. Naționala lui Lucescu era dominată de Universitatea Craiova cu șase jucători, Gheorghe Hagi fiind în acel moment legitimat la sportul studențesc. În aprilie următor la Craiova, cu mici modificări na-ționala a învins Turcia cu 3-0 prin golurile înscrise de Gică Hagi (24), Cămătaru (28 și 42). Dintre noii selecționați s-au numărat Nicolae Negrilă, Dorin Mateuț, Marius Lăcătuș, Ilie Balaci. Peste nici o lună, pe stadionul 23 august, România - Anglia s-a încheiat cu un scor alb 0-0, rezultat ce avantaja oaspeții. Românii au rămas cu mari șanse la calificare, în partida cu favorita grupei au evoluat tot ce era mai în formă în campionatul intern. La numai o lună la Helsinkli tricolorii nu pot trece de Finlanda, cu care termină nedecis: 1-1. Golul românilor a fost înscris în minutul 7 de Hagi, dar egalitatea a venit peste numai 20 de minute. Revanșa a venit pe 28 august 1985 la Timișoara unde Hagi în min. 6 și Mateuț în min. 56 au înscris cele două goluri victorioase. După victoria cu nordicii tricolorii și-au luat punctul înapoi de la englezi, pe Wembley (1-1) prin golul înscris de Cămătaru în min. 60. Speranțe mari, mai ales că partida cu nordirlandezii se disputa la București. Naționala avea două variante pentru clasificarea, victoria sau egalul. Una din zilele negre ale fotbalului românesc a fost 16 octombrie 1985 în care pe 23 august în fața a 50.000 de spectatori tricolorii sufereau o înfrângere amară cu 0-1 prin golul înscris de Quinn (min. 29). Mircea Lucescu aflat la meciul 49 la națională a prezentat echipa: S. Lung - N. Negrilă (46 I. Geolgău), Iovan, Iorgulescu, Ungureanu - Mateuț, Rednic, Ladislau Boloni, M. Klein - M. Coraș, (62 Victor Pițurcă), Gică Hagi. Chiar dacă la meciul următor de la Izmir, România învingea Turcia cu 3-1 (2-0) prin golurile înscrise de Iorgulescu (15), Coraș (28) și Iovan (54), nu a ajutat cu nimic. În aceeași zi la Londra și-a spus cuvântul „frăția britanică". Anglia a făcut un egal cu Irlanda de Nord (0-0) și ambele și-au acontat biletele de avion. Pentru a patra oară consecutiv, România ratează o evoluție la un turneu final. Configurația finală a grupei a III-a 1. Anglia 8 4 4 0 21-2 12 2. Irlanda N. 8 4 2 2 8-5 10 3. România 8 3 3 2 12-7 9 4. Finlanda 8 3 2 3 7-12 8 5. Turcia 8 0 1 7 2-24 1 10 locuri pentru restul continentelor Europa și-a luat partea leului cu cele 14 reprezentative, iar restul de 10 locuri cu revenit restului continentelor. Din cele 42 de țări afiliate la FIFA, din Africa s-au înscris la preliminarii 29 și s-au calificat 2. Este greu de precizat care reprezentativă a capotat, pentru că formațiile africane încă nu se evidențiaseră. După trei tururi de calificare, în ultimul tur Algeria a trecut de Tunisia cu 4-1 și 3-0 iar Marocul de Libia cu 3-0 și 0-1 și au primit pașapoartele pentru Mexic. Toate cele zece țări afiliate ale Americii de Sud au fost împărțite în trei grupe, câștigătoarele calificându-se direct: Argentina, Uruguay și Brazilia, toate foste campioane. Ocupantele locurilor secunde, Peru, Chile și Paraguay au susținut pe care ultimii l-au absolvit și au luat drumul Mexicului. Brazilienii s-au clasificat fără înfrângere. Echipele din Concacof au avut la dispoziție un singur loc. S-au organizat trei tururi și în ultimul Canada în premieră se clasifică în dauna Hondurasului și Costa Rico. Din cele 35 de țări afiliate în Asia, 27 s-au înscris în preliminarii pentru cele două locuri. Preliminarii organizate pe grupe și subgrupe, iar în faza finală s-au întrecut patru formații. Irakul trece de Siria cu 0-0 și 3-1 și ajunge în premieră în Mexic. A doua a fost Coreea de Sud învingătoare în fața Japoniei cu 2-1 și 1-0. Ultimul continent, Oceania a dat o învingătoare în Australia, dar nu a ajuns în Mexic, pentru că la baraj a fost eliminată de formația Scoțiană cu 2-0 și 0-0. Sistem original la turneul final Cele 24 de formații au fost repartizate pe șase grupe. Primele două clasate și cele mai bune patru formații de pe locul trei s-au calificat în faza următoare în care s-a jucat eliminatoriu. În primul tur marea majoritate a favoritelor au depășit grupele. În prima grupă marea favorită, Argentina a lăsat un singur punct italienilor (1-1) care la rândul lor au lăsat o remiză și Bulgariei (1-1). Cele trei au mers mai departe. Au rămas pe dinafară sud-coreenii. În grupa B s-au impus mexicanii neînvinși urmați de Paraguay (în meci direct 1-1) și de Belgia (învinși cu 1-2 de mexicani). Modesta formație din Irak care nu a reușit decât să înscrie un singur gol. Din grupa C s-au calificat numai două echipe, URSS-ul (6-0 cu Ungaria) și Franța (1-1 cu sovieticii). Ies din competiție Ungaria și Canada fără puncte. Brazilienii se califică din grupa D, fără să piardă puncte (1-0 cu Spania). Ies din competiție echipa care a eliminat România, Irlanda de Nord și modesta echipă din Algeria. Surprinzător în grupa E, RFG-ul pierde cu 0-2 la Danemarca și face un egal 1-1 cu Uruguay și termină pe locul secund după danezi. Surpriza grupei F s-a numit Maroc care termină pe primul loc (0-0 cu Anglia, 3-1 cu Portugalia și 0-0 cu Polonia), urmată de Anglia și Polonia ce merg mai departe. Optimile scot din cursă formația sovietică de către belgieni cu 3-4 după prelungiri. Francezii elimină pe Polonia (4-0). Se anunțau meciuri agitate în sferturi unde au rămas cele mai în formă. A demonstrat-o în cele trei partide care s-au încheiat cu executarea loviturilor de departajare. Francezii i-au eliminat pe Carioca, după 1-1 și după prelungiri. La penaltiuri Cocoșii au fost mai percutanți. Nemții și mexicanii nu au putut să înscrie timp de 120 de minute, dar RFG-ul a înscris de patru ori de la punctul cu var. Surpriza departajărilor a venit de la belgieni care după 1-1 la finalul prelungirilor cu Spania, s-a impus cu 5-4 la penaltiuri. Singurul meci „cuminte" a fost cel dintre Argentina și Anglia terminat cu 2-1 (0-0). În careul de ași, trei europene și o formație sud-americană. Argentinienii au avut cel mai modest adversar în Belgia pe care au învins-o cu 2-0 (0-0). În celălalt meci nemții au dispus cu același scor de francezi cu un gol la începutul partidei, minutul 9 Brehme și unul în ultimul minut al lui Voller. Finala mică disputată pe 28 iunie 1986 pe Azteca în fața unui stadion cifrat la 90.000 de spectatori Franța învinge vecinii belgieni cu 4-2 după prelungiri. A doua zi a avut loc finala în care Maradona deși obosit și accidentat a făcut din nou senzație. Cu toate acestea secondanții lui, Burruchaga, Brown și Valdano l-au suplinit. Din marcator Maradona devine pasator și în minutul 56 conduceau cu 2-0 (Brown 23 și Valdano 56) pentru ca nemții să revină și să egaleze prin Rummenigge (73) și Voller (81). Un ultim efort și Burruchaga înscrie golul al treilea în minutul 85 și Argetina - RF a Germaniei 3-2 (1-0). Formația sud-americană ce a evoluat în finală în uirmătoarea componență: Nery Pumpido - Jose Cuciuffo, Oscar Ruggeri - Jose Brown, Julio Olarticoechea - Batista, Ricardo Giusti, Jorge Burruchaga (89 Marcelo Trobbiani), Hector Enrique - Diego Maradona, Jorge Valdano. Antrenor: Carlos Bilardo. În clasamentul golgeterilor, pe primul loc s-a clasat englezul Lineker cu șase reușite urmat de Butragueno (Spania), Careca (Brazilia) și Diego Maradona (Argentina) cu câte cinci goluri. Turneul final a fost urmărit de 2.441.731 spectatori.