Campanie negativă

Am aflat în această campanie electorală, vecină cu penibilul, mai ales de ce n-ar trebui să-l votăm pe unul sau pe altul dintre candidaţi.

Pe Ponta – zice Băsescu, fără să poată aduce probe – pentru că a fost ofiţer acoperit, ceea ce pe fond nu e de condamnat, dar îl face manipulabil. De cine? De servicii, bineînţeles, cele pe care chiar Băsescu le-a promovat până la nivelul la care pot deveni periculoase. Atât de periculoase încât o urmăresc pe Elena Udrea pe la Paris când face cumpărături.

Nici pe Johannis, pentru că are şase case şi a vândut copii! 

- vcontinuare din pagina 1 -

N-are importanţă că cele şase case ale sale încap în apartamentul lui Ponta şi nici că acei copii au fost înfiaţi de nişte cunoştinţe ale sale. Pe Elena Udrea nici atât: odată, pentru că e susţinută de Băsescu şi a doua oară pentru că a fost măritată cu Cocoş care ştiţi bine ce-a făcut. Dar şi el, săracul, n-a apucat să se înfrupte din şpagă – ne lămureşte tot Băsescu – pentru că a fost blocată prin Elveţia.

Meleşcanu, la rândul lui, nu merită să fie preşedinte pentru că a fost şi el ofiţer mai mult decât acoperit şi pleacă de la SIE cu o servietă de secrete pe care le poate scoate oricând ca să şantajeze pe cineva. Monica Macovei - a inventat ea apa caldă şi DNA-ul, se plimbă cu motocicleta şi dansează cu realizatorii de emisiuni în direct – dar a fost procuror comunist şi dădea mandate de arestare în alb. Pe Vadim – ştie toată lumea de ce. Păi, dacă ar ajunge preşedinte ne dau ăia de la Bruxelles afară din Uniune! Domnu’ Dan Diaconescu are idei, dar nu are bani să dea la alegătorii vii şi nu este exclus să intre la puşcărie înainte de Cotroceni. Iar ceilalţi care mai sunt pe acolo, nu fac nici ăia doi bani şi nu trebuie votaţi.

Atunci cum facem ca să avem, totuşi, un preşedinte? Îl aducem de afară, ca pe Carol?

Nici vorbă. Până la urmă va trebui să ne resemnăm cu unul dintre cei care n-ar trebui votaţi. Că ăsta-i jocul. Şi nici nu are cine ştie ce putere preşedintele. Ni-l servesc partidele pe tavă.

Este, totuşi, extrem de ciudat faptul că de 25 de ani încoace nici o altă competiţie nu stârneşte atâtea patimi precum cursa pentru Cotroceni. Este o formă de nostalgie după domnitorul-conducător care a decis întotdeauna soarta ţării. Omul cu biciul sau cu organele, care a ştiut el ce e mai bine pentru noi toţi şi ne-a mânat fără milă în direcţia pe care a decis el că e cea bună.

Ce-o să fie de luni în două săptămâni (pentru că înţelege până şi Traian Băsescu că alegerile nu mai pot fi câştigate din primul tur)? Vom avea un nou preşedinte, al patrulea din istorie, care se va instala la Cotroceni şi ne va conduce spre viitorul luminos, aşa cum ne-au condus şi ceilalţi. Că va fi Ponta, că va fi Johannis e mai puţin important. Important este să fie convins că noţiunea de preşedinte, uzurpată grosolan în ultimul deceniu, trebuie reabilitată... Iar faptul că a ajuns preşedinte prin campanie negativă este o lecţie pentru următorul scrutin.