Campania anti-prezidenţială

Monica Macovei s-a cerut pe lista de candidaţi la prezidenţiale. Pe un ton ferm, a solicitat să fie inclusă neîntârziat în procesul de selecţie a candidatului PDL, care se va confrunta, în semifinalele nominalizărilor, cu cel al PNL-ului original. Pe ce se bazează - vorba lui Moromete - dna. Macovei? Pe faptul că acum există o altă realitate politică (oare?) şi ar fi firesc ca selecţia candidaturilor să o includă şi pe domnia sa, pentru motive care nu mai trebuiesc demonstrate. Pentru cine nu ştie, Monica Macovei a fost desemnată, la presiunile lui Traian Băsescu, ministru al Justiţiei în 2005, poziţie în care a dat peste cap activitatea ministerului introducând o serie de măsuri care luau Consiliului Superior al Magistraturii atribuţiile numirii şefilor de instanţe şi parchete punându-le în braţele ministrului - lucru de care Comisia Europeană nu s-a sesizat de niciun fel -lupta împotriva corupţie de orice preţ - chiar şi al încălcării regulilor democratice - având atunci prioritate.
Aceeaşi Monica Macovei a fost pusă pe lista de europaralmentari în 2009 pentru că partidul dorea să scape de ea şi de permanentele scandaluri pe care le declanşa, în 2014 rămânând pe lista scurtă de europarlamentari doar pentru că lui Blaga i-a fost teamă de reacţia prietenilor acesteia de la Bruxelles, unde îşi crease o reţea de protecţie pe baza denunţării sistematice a guvernului de la Bucureşti. Interesant este şi faptul că Monica Macovei nu a intrat niciodată într-o competiţie pe poziţia de câştigător. A fost o simplă beneficiară "la grămadă" a listelor - şi la parlamentare şi la europarlamentare. Singurele sale candidaturi nominale au fost la funcţiile de conducere din PDL pe care le-a ratat cu succes.
Acum, Monica Macovei vrea la Cotroceni. O poziţie pentru care a fost susţinută, (este drept pentru o scurtă perioadă până când s-a certat cu Elena Udrea) de Traian Băsescu, cel care are o viziune foarte personală asupra charismei unor persoane. Pentru asta cere să se dea la o parte orice regulă şi să se procedeze la un nou ciclu de selecţie. Admiţând prin absurd că s-ar putea întâmpla aşa ceva, care va fi rezultatul pe care îl poate susţine într-o competiţie deschisă? Pentru că este greu de imaginat, la această oră, o figură de politician care să se bucure de mai puţină simpatie şi încredere - în cazul în care acceptăm ideea unei relative notorietăţi. Poate că cea mai potrivită campanie în care ar putea fi angrenată domnia sa ar fi aceea pentru "Cine nu vreţi să fie preşedintele României"? I-ar bate de la distanţă, şi pe Ungureanu, şi pe Ghişe, ba chiar şi pe Predoiu.