Cămaşă de June Albior, cusută de Ioan Bogorin

Ioan Bogorin îşi trage rădăcinoile din Sibiu, dar este braşovean de mulţi ani. Ţine la tradiţie şi are chiar şi modul său de a o duce mai departe. A făcut parte din Ansamblul folcloric Poieniţa al actualului Centru Reduta (pe atunci Palatul Culturii) şi acum este la „veteranii” Poieniţei. Mai mult, Ioan Bogorin este şi cel care a cusut cămăşi, una dintre ele fiind la Muzeul de Etnografie, în cea mai „proaspătă” expoziţie deschisă în instituţie – „Roadele şezătorilor. Ia şi cămaşa de sărbătoare”, expoziţie vernisată chiar de Ziua Iei, în 24 iunie.

O muncă de 3 ani
La vernisaj însă a venit îmbrăcat cu altă cămaşă de June Albior, la care a cusut trei ani, dată fiind complexitatea acestei piese bogat ornamentată cu paiete (Junii Albiori sunt cei care închid Parada Junilor în centrul Braşovului, din Duminica Tomii).

Cu paiete făcute pe matriţe de la Steagul Roşu
„Pe scurt, în 1969, coregraful maestru Ioan Corneliu Vasiliu, înaintea unui turneu în Turcia, a vrut să prezinte, pe lângă costumele pe care le aveam noi din Oltenia, din Moldova, adică vreo şapte perechi de costume, a vrut să prezinte ceva de Braşov. Singurul costum popular în Braşov este consumul de juni. Drept pentru care ne-a pus pe toţi, 12 fete şi 12 băieţi, să coasem aşa ceva. Şi alb-negru şi paiete. Atunci, paietele le făceam - în 1969 nu ştiu că dacă se găseau sau nu se găseau de cumpărat - se făceau la matriţe. Aveam doi băieţi care lucrau la sculărie, la Steagul Roşu, şi am cusut 10 perechi de costume din astea, cu care am mers acolo (în Turcia – n.r.)”, îşi aminteşte braşoveanul.
Până în 1996, membrii ansamblului au dansat în cămăşile cusute chiar de ei şi au avut numeroase turnee în Europa şi în ţară, a amintit Ioan Bogorin. În 30 de ani, însă, piesele vestimentare s-au uzat, astfel că au fost casate în cele din urmă.

„Sunt 60 de ani imediat de când dansez”
„Mie mi-a rămas gândul la asta, le-am cusut şi le-am purtat, plus că sunt din Braşov. Şi atunci am zis să-mi fac un costum din Braşov. Am dansat, sunt 60 de ani imediat de când dansez şi nu aveam un consum să merg la «Fiii satului» sau la «Fosnii», cum le ziceau saşii. Şi atunci mi-am cusut prima dată cămaşa aceea de Sibiu. Părinţii mei amândoi erau din Ocna Sibiului. Şi restul am plătit pentru pieptar, şerpar, cizme, pantaloni, pălărie. După care, am zis: eu sunt din Braşov, ia să-mi fac un costum din Braşov şi revin la costumul de juni, la care am mai cusut şi l-am terminat anul ăsta”, a precizat Ioan Bogorin.

A început cu goblen
Coaserea cămăşilor nu s-a întâmplat peste noapte, mărturiseşte bărbatul, care spune că a cusut înainte goblen, un meşteşug învăţat chiar pe băncile şcolii, pe vremea când elevii aveau „lucru manual” în orarul lor săptămânal.
Cămaşa de Sibiu cusută de Ioan Bogorin o mai puteţi vedea în expoziţie la Muzeul de Etnografie Braşov.
Cămaşa de June Albior cusută de braşovean ar putea fi purtată şi în paradă, dacă în 2025 Ioan Bogorin va fi parte din eveniment.

TOATE CUSUTE DE MÂNĂ: 16 II, DIN DIFERITE ZONE ALE ŢĂRII
În altă ordine de idei, expoziţia – „Roadele şezătorilor. Ia şi cămaşa de sărbătoare” cuprinde 16 ii inspirate din diferite zone ale ţării, cusute de mână după modele recuperate din vechile cămăşi ale bunicilor şi din albume de cusături, plus trei cămăşi naţionale la care au lucrat doamnele reunite în şezătorile reînviate la Braşov, dar nu numai.
„Vorbim de şezătoarea din Şcheii Braşovului, dar şi de femei din alte grupuri de şezători, cum sunt şezătorile din Ţara Făgăraşului, de la Codlea, Sfântu Gheorghe, dar şi şezătoarea din Constanţa. Fiecare model ne vorbeşte despre zona de unde provine. Le putem deosebi prin motivele decorative, în primul rând, dar şi prin cromatică. Zona Rupea, de exemplu, este caracterizată prin această alternanţă de roşu şi mai puţin negru. În partea de Sibiu este cunoscută ia cu alb şi negru. Avem ii din zona Moldovei, care sunt cu verde colorat, dar şi o ie din zona Olteniei, cu albastru, cu mânecă largă”, a sintetizat muzeograful Alina Mandai.
Dacă vorbim despre şezătoarea din Şcheii Braşovului, aceasta este coordonată încă din 2016 de către Liana Stănescu. „La şezătoarea noastră se poate alătura, în fiecare miercuri, la Casa Junilor, orice persoană care doreşte să participe cu lucrul de mână. În prezent suntem în jur de 20 de persoane, dar fluctuează. În funcţie de eveniment ne strângem mai multe sau mai puţine. Oricine este binevenit să ni se alăture”.