Calvarul autostrăzii

Calvarul autostrăzii Teoria băsesciană, de pe vremea când actualul președinte era doar ministru al Transporturilor în guvernul CDR, cum că România n-ar avea nevoie de autostrăzi, ci doar de drumuri ... mai bune, traficul neajungând vreodată la cote care să justifice câte două benzi pe sens, a cam căzut în desuetudine. N-o mai evocă decât actualul ministru, Orban, un „fan” declarat al președintelui, atunci când simte nevoia să mai polemizeze cu șeful statului. Iată că acum suntem la momentul fast în care putem să ne încredem că democrația a reușit să facă mai mult decât dictatura în materie de drumuri. Adică să avem mai mulți kilometri făcuți după ’89, decât cei făcuți înainte de ’89, de Ceaușescu. Cu finalizarea tronsonului București-Cernavodă al Autostră-zii Soarelui avem 160 de kilome-tri de autostradă nouă pe capul tuturor locuitorilor, cu vreo 40 mai mult decât cei de pe București-Pitești. Începută cam pe când își încheia Traian Băsescu mandatul de ministru, autostrada a intrat rapid în obișnuința și în uzul automobiliștilor, oferindu-le șansa de a scurta serios drumul spre mare. În loc de 4-5 ore, cât se făcea în mod obișnuit pe cele două trasee clasice (cel de la Vadul Oii și cel de la Fetești), astăzi, dacă mergi bine și nu e week-end, faci o oră și ceva până la Cernavodă și încă una până la Constanța. Incredibil! Numai că bucuria automobiliștilor durează doar până la întoarcere. Dacă ești nevoit să revii în București sau prin București, duminică după-amiază, ai încurcat-o: de la Neptun, Costinești sau Constanța, intri rapid în coloana care se formează pe la Valu lui Traian (celălalt, nu ăsta) și mergi după aia bară la bară, cu opriri dese și lungi, până la Cernavodă. Duminica trecută recordul a fost de trei ore pentru mai puțin de o sută de kilometri. Record care poate fi oricând îmbunătățit. Pentru că brava noastră Poliție Rutieră se mulțumește să asiste la spectacol, unicele sale intervenții fiind să escorteze vreun mahăr sau vreun „băiat deștept” cu jeep, pe contrasens, și să-l scoată la lumină la Cernavodă. În rest, nimănui nu-i pasă că prea mulți șmecheri ai șoselei se avântă pe contrasens în depășirea coloanei în staționare, nereușind decât să blocheze întreaga circulație. Nimeni nu-i vede, nimeni nu-i sancționează. Cu o minimă atenție din partea poliției, traficul ar putea fi flui-dizat chiar și la viteză mică, evitându-se staționările care scot din sărite pe toată lumea. Lipsește și semnalizarea europeană a „fermoarului”, la trecerea de pe două benzi pe una și în ambițiile care se pun în joc se mai pierde timp prețios. În ciuda faptului că două treimi din traseu este practicabil în condiții excelente, treimea nemodernizată continuă să transforme acest exercițiu de vacanță într-un calvar. Asistat cu nepăsare.