Căci și uitarea e scrisă-n legile omenești!

Ieri, pe la ora 11, la Monumentul ridicat în memoria ostașilor căzuți în Predeal, în Primul Război Mondial, puțină lume. Mai mulți soldați. De diferite grade. Am mers să vedem ce se întâmplă. Erau doi preoți militari: Șuteu și Oancea. Era și comandantul Batalionului 21 Vânători de Munte, locotenentul colonel Ovidiu Codruță, maiorul Buzea, preotul civil Lucian Vitan, consilierul local Toma Vasile, și cea mai mare parte a familiei lui Ioan Codreanu, unul din urmașii eroului Sublocotenent post-mortem Gheorghe Codreanu. Ne-am dumirit repede. Se resfințea monumentul restaurat și reparat de neobositul Ioan Codreanu, cel care a străbătut tot drumul parcurs de Vânătorii de munte prin toată Europa. Și se comemorau eroii. După cuvenita slujbă de pomenire, care a durat atât cât trebuia, adică în limita bunului simț, fără balast de cuvinte, după cuvenitele pahare de colivă, respectiv de vin, întru pomenirea morților, alaiul s-a deplasat la cimitirul eroilor din Timișul de Jos, unde a urmat același ritual. Apoi s-a servit o masă de pomană la un hotel din Predeal. Și totul pe spezele lui Ioan Codreanu, dar și cu sprijinul Fundației „Cultul Eroilor” condusă de Colonel (r) Stratanov, participant și el la cele două evenimente. Până aici, nimic neobișnuit. Am fost însă nedumeriți de absența edilului orașului, a liderilor de partide care, după știința noastră, rar se dau în lături de la o baie de mulțime. L-am întrebat pe unul din participanți, un bătrânel simpatic, cărui fapt se datorează aceste absențe. Candid, mi-a răspuns: „Uităm istoria. Uităm. Căci, vorba cântecului... „căci și uitarea e scrisă-n legile omenești!”. Așa o fi. Dar dacă ar fi fost an electoral?