Cacealmaua teroristă

A-l numi pe Hayssam ca atare, înseamnă să întinezi „nobilele” idealuri ale terorismului! Pentru că sirianul este orice altceva decât un terorist.

Mă amuză concentrarea de forţe care îl păzeşte şi îl însoţeşte în drumurile sale de la penitenciar la tribunal şi înapoi. Te aştepţi ca la fiecare colţ să se ivească un comando dispus să-şi sacrifice viaţa pentru a-l salva din ghearele justiţiei. Sau ca el însuşi să scoată, la un moment dat – nu se ştie de unde – o grenadă şi să ameninţe că dacă nu este eliberat, face totul praf în jurul său...

Nimic mai fals: Omar Hayssam este orice altceva decât un terorist. Este, mai ales, un cacealmist. Aventura sa care a transformat omul de afaceri abil şi cooperant a început în momentul în care i-a trecut prin cap cacealmaua. Încolţit de controalele de după schimbarea regimului şi transformat într-o ţintă din cauza prea strânselor sale legături cu unii dintre reprezentanţii puterii trecută în opoziţie, şi-a imaginat soluţia care să-l scoată din necazuri. Iar aceasta părea floare la ureche, în contextul de atunci. Aşa a luat naştere ideea reportajului senzaţional în Irak la care au „pus botul” trei fraieri (dintre care, sunt convins, cel puţin unul era la curent cu planul), care suna cam aşa: amicii şi prietenii lui Munaf din Bagdad se echipau corespunzător şi jucau, pentru câteva zile, rolul de terorişti. După care se vor lansa cereri de răscumpărare care vor ajunge pe căile ştiute (omul de bine Yassin) chiar la Hayssam care, într-un elan patriotic, va pune la bătaie vreo patru milioane de dolari – exact suma pe care dorea să o transfere ca să nu i-o ia fiscul din România. O parte din bani ar fi mers la „terorişti”, ca răsplată a talentului, iar restul vor fi puşi la păstrare în conturile din Orient ale negustorului iscusit. Numai că atunci când totul părea să meargă ca uns, a erupt neprevăzutul, sub forma unor terorişti autentici care au aflat despre manevră (graţie, se zice, recunoaşterii cadrului în care au fost filmaţi captivii) şi comedia s-a transformat în dramă. Mai ales pentru Haysam, care şi-a văzut planurile date peste cap.

Ce-a urmat, se ştie. În loc de erou, sirianul a devenit victima propriei sale stupidităţi (terorismul nu e un lucru cu care să te joci). Arestat, anchetat, a avut „şansa” să se îmbolnăvească de cancer, să fie operat de un maestru, ba chiar să fie eliberat temporar, pe motiv că oricum nu mai avea zile multe. A avut însă, suficient ca să dispară de sub nasul tuturor serviciile secrete şi nesecrete, paralizate de senzaţia că lucrurile chiar aşa trebuiau să se întâmple. Dispariţia sa din ţară – ori cu avionul, cum pretinde el, ori amestecat în turma de berbecuţi a lui Tartoussi – rezolva majoritatea problemelor, incluvis pe acelea referitoare la primele tratative pentru care, se pare, fusese invitat la Cotroceni.

Cam pe unde e terorismul în această poveste ne-o pot spune doar analiştii de meserie invitaţi din studiourile TV. Până când se vor lămuri şi circumstanţele aducerii lui în ţară – atât de neplăcută preşedintelui încât şi-a denunţat propriul guvern şi ţară pentru „acţiuni neautorizate pe un teritoriu străin” – Hayssam nu va pierde timpul şi va cere rejudecarea proceselor sale care s-au produs în absenţă şi FĂRĂ SĂ FIE CITAT (ceea ce le face aproape nule), fază care va scoate la iveală incredibile aproximări ale legii şi artificii demne de o justiţie bananieră (între altele: a fost condamnat pentru delapidarea Foresta Nehoiu, al cărei contract de privatizare fusese anulat – în justiţie – cu trei ani înainte, lucru de care judecătorii n-au avut habar!)