„Ca să fii un medic bun, trebuie să înţelegi bebeluşii la nivel subtil”

Cea mai importantă calitate a unui neonatolog este să fie om, înainte de toate, crede dr. Laura Bîgiu, medic primar neonatolog în cadrul Spitalului de Obstetrică-Ginecologie şi Pediatrie Braşov. Să fii om presupune să dai dovadă de empatie, să reuşeşti să interpretezi semele pe care bebeluşii transmit în mod subtil, dar şi să poţi susţine părinţii când copiii lor se nasc cu probleme şi au dificultăţi de adaptare la viaţa extrauterină. „În astfel de momente, de cele mai multe ori, părinţii sunt luaţi prin surprindere şi reacţionează diferit, astfel şi noi trebuie să ne adaptăm pentru a-i putea ajuta să treacă peste perioada dificilă pe care o trăiesc”, spune medicul neonatolog.

„E greu să lucrezi cu copii atât de dependenţi de deciziile noastre”
„Planul” de a urma medicina şi l-a făcut încă din copilărie, când asculta cu plăcere poveştile unei familii de medici, prieteni de familie, despre cât de frumoasă este această profesie. „Totul a venit de la sine, lin. Nu am luat în calcul alte opţiuni. Părinţii mei, fiind ingineri, cu înclinaţii către matematică, mi-au insuflat şi mie dragostea de matematică, aşa că am urmat un liceu cu profil matematică-fizică. Fizica m-a ajutat la examenul de admitere la Facultatea de Medicină”, îşi aminteşte dr. Bîgiu.
Cu neonatologia a făcut cunoştinţă în anul IV de facultate, în timpul stagiului de pediatrie. Şansa a fost să facă acest stagiu chiar pe secţia de nou-născuţi. „În perioada aceea mi-am dat seama că îmi plac foarte mult bebeluşii şi că aceasta este specialitatea pe care vreau să o urmez. Ce înseamnă neonatologia, cu adevărat, am aflat doar după ce am luat rezidenţiatul şi am lucrat efectiv cu bebeluşii. Atunci a fost momentul când mi-am dat seama cât este de greu să lucrezi cu copii atât de dependenţi de deciziile noastre şi de îngrijirea primită din partea noastră, dar şi câte satisfacţii îţi poate aduce această specialitate”, spune medicul Laura Bîgiu.
Au trecut 20 de ani de atunci şi neonatologia din vremurile acelea nu mai are mai nimic în comun cu cea de astăzi. Atunci, era o specialitate la început de drum, îşi aminteşte dr. Bîgiu. „Între timp, s-a dezvoltat foarte mult şi din punct de vedere al specialiştilor, dar şi al aparaturii medicale atât de necesare susţinerii nou-născuţilor. Această specialitate are nevoie de investiţii mari în aparatură pentru a putea fi făcută în condiţii optime”.

Vindecări miraculoase în momente de cumpănă
În cei 20 de ani de practică medicală, dr. Bîgiu a întâmpinat mii de copii la naştere, dar au impresionat-o de fiecare dată bebeluşii care, aparent, aveau şanse de supravieţuire mici, dar care, în mod miraculos, au trecut peste probleme şi acum sunt bine, sănătoşi. „Am avut nou-născuţi care au luptat şi au supravieţuit în ciuda unor infecţii severe, pneumonii congenitale grave complicate cu pneumotorax, hipertensiune pulmonară, patologii în care, cu toată intervenţia noastră, a personalului medical şi a aparaturii de care dispunem, pot avea repercusiuni grave asupra nou-născuţilor”, povesteşte specialistul.
Cazul recent al unei fetiţe născute cu o infecţie foarte gravă i-a reconfirmat că vindecările pot să apară în mod miraculos şi neaşteptat. Imediat după naştere, fetiţa intrase în stare de şoc pe fondul infecţiei şi a avut nevoie de susţinere respiratorie cu intubare şi ventilaţie mecanică. Chiar din prima oră de viaţă, a avut nevoie de sânge pentru a-i putea susţine oxigenarea ţesuturilor.
„Administrarea de sânge era vitală, dar a trebuit să urmăm paşii procedurali care implică efectuarea testelor de compatibilitate şi să aşteptăm rezultatul acestor teste. Saturaţia oxigenului din sânge îi scădea de la o secundă la alta, iar sângele a fost administrat exact când nu mai reuşeam să-i menţinem oxigenarea ţesuturilor, în ciuda eforturilor noastre. Orice minut de întârziere ar fi fost fatal în acest caz. Fetiţa este bine acum, a trecut cu bine peste problemele de la naştere. În meseria noastră avem parte de astfel de momente în care apar rezolvări miraculoase în momentele de cumpănă”, potrivit medicului Laura Bîgiu.

„Un medic bun nu poate face minuni singur”
Când povesteşte despre nou-născuţii cărora le-a dat şansa la viaţă, medicul Laura Bîgiu nu îşi arogă niciodată sieşi aceste reuşite. Un medic bun nu poate face minuni singur, ci doar dacă este ajutat de toţi colegii. Chiar dacă este foarte bine pregătit, atâta vreme cât nu are alături o echipă pe măsură, nu poate avea succes.
„Capacitatea medicului de a lucra în echipă cu ceilalţi colegi mi se pare o calitate foarte importantă. În neonatologie, comunicarea şi munca în echipa sunt cheia succesului. Această specialitate medicală nu este ca toate celelalte, unde pacienţii sunt trataţi de unul sau doi medici şi apoi pleacă repede acasă. Aici vorbim despre pacienţi care necesită suport continuu, 24 de ore din 24, iar acest suport se poate întinde pe luni de zile”, explică dr. Bîgiu.
Când are un nou-născut în stare gravă în terapie intensivă, dr. Laura Bîgiu ţine şi legătura de acasă cu colegii care rămân la spital. „Orice se întâmplă nou în starea bebeluşului, rezultatele analizelor şi radiografiile sunt comunicate pe un grup al nostru şi ne ajutăm între noi la nevoie”, mai spune.

„Să te împarţi între a fi medic şi a fi cu familia e cel mai dificil”
Se întâmplă de multe ori să ducă acasă problemele de la spital. „Nu ai cum să te rupi de ele şi să nu te gândeşti la ce laşi pe secţie când pleci acasă”, mărturiseşte medicul Laura Bîgiu. Fiica sa, în vârstă de 13 ani, este mai înţelegătoare acum. Ştie că mama sa are perioade în care este mai stresată, dar nu i-a fost dintotdeauna uşor să accepte programul mamei. Au fost Sărbători pe care nu le-a petrecut cu familia, aşa cum ar fi de aşteptat.
„De cele mai multe ori, am gărzi de Sărbători şi cred că acesta este cel mai dificil lucru pentru orice medic: să te împarţi între a fi medic şi a fi împreună cu familia ta”.
Când fiica sa era mai mică, au trecut împreună printr-o perioadă mai dificilă, în care nu înţelegea de ce mama trebuie să stea noaptea la spital în loc să fie cu ea, acasă. „Acum, crescând, a devenit mai independentă şi mai înţelegătoare. Îi plac mult bebeluşii. Îşi doreşte foarte mult să-i vadă, însă ştie că nu se poate acest lucru. Îi mai arăt poze şi este foarte fericită să-i privească”, povesteşte dr. Bîgiu.
Fotografii primeşte de multe ori cu bebeluşii pe care i-a ajutat la naştere şi care au ieşit cu bine din spital. „Am păstrat legătura în special cu părinţii ai căror bebeluşi au avut probleme la naştere, care au stat în terapie intensivă mai mult timp şi cu care am creat o conexiune mai strânsă. Ei ne trimit poze şi filmuleţe cu bebeluşii care cresc. Pentru noi, este o mare satisfacţie să-i vedem că sunt bine şi că se dezvoltă frumos”, spune medicul neonatolog.
Articolul face parte din campania „Portret de neonatolog” şi a fost documentat şi realizat de „Totul despre mame”.