BVLiga

George Vlăsceanu (foto dreapta), fost  jucător la Unirea Tărlungeni şi FC Braşov.

Criza acută în care se zbate fotbalul românesc, în special de la nivelul Ligii a 2-a în jos, i-a făcut pe mulţi jucători să renunţe la cariera de profesionist, dacă poate fi numită aşa activitatea în eşalonul secund, şi să ia drumul unor alte ţări din vestul Europei, unde practic au luat-o de la zero cu tot ceea ce înseamnă viaţa.
Falimentul lui FC Braşov, dispariţia Unirii Tărlungeni, ca să nu mai amintim de formaţii care au murit în urmă cu mai mulţi ani (Forex, Tractorul sau Precizia Săcele, care acum încearcă o renaştere devenită trend în toată ţara, de la Liga a 4-a) a făcut ca fotbalişti din judeţul Braşov să nu mai aibă practic unde juca. Mulţi dintre ei au ales calea unui job în Germania, nerenunţând însă total la fotbal, pe care îl practică în diviziile inferioare.
„Am început sezonul trecut la FC Braşov, de unde am fost îndepărtat după câteva etape. O experienţă nefericită care m-a dus la Olimpic Cetate Râşnov. Am găsit acolo un grup de jucători foarte buni, la fel ca banca tehnică, dar am simţit clar că ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc nu mă mai poate motiva şi nu îmi mai poate da plăcearea de a juca. Am plecat”, spune George Vlăsceanu, fost la Unirea Tărlungeni şi FC Braşov.
Joacă în Liga a 8-a, la Bunstruth/Haina şi lucrează la o fabrică de piese metalice, job pe care l-a găsit prin intermediul fotbalului, patronul deţinând atât firma cât şi echipa. „Este oarecum diferit faţă de ceea ce eram eu obişnuit în România. E nivel de amatori, toţi băieţii au job-uri, fotbalul este plăcere. Avem doar două antrenamente pe săptămâna, aşa că putem uşor să le ducem în paralel”.
A găsit la echipă trei români, Andrei Moldovan şi Ovidiu Timofi (foşti la Precizia Săcele), plus Voicu Nicoară, cu care a fost coleg la Tărlungeni.
„Nivelul fotbalului nu este foarte ridicat, se aseamănă cu Liga a-4-a de la noi. Jocul se bazează mult pe forţă, mingi lungi, angajament. Mai puţin tactic şi tehnic, poate pentru că multora dintre băieţi le lipseşte junioratul. Pe de altă parte, am fost la un meci de Liga a 4-a aici şi cred că echipele ar face faţă cu brio în eşalonul secund, la noi”.

„Într-o zi voi reveni în ţară!”
Unul dintre ultimii ajunşi în Germania este Vlad Munteanu, până în luna iunie la FC Braşov. „Am fugit de instabilitatea financiară din fotbalul românesc. Am avut şi motive personale despre care nu vreau să vorbesc”. Joacă la TSB Ravensburg, tot în Liga a 8-a şi lucrează într-o fabrică de dezumidificatoare. „Suntem pe locul al doilea, la egalitate de puncte cu liderul. Sunt de puţin timp aici, dar cred că ceea ce am învăţat deja este să fiu mai responsabil. Încerc să am echilibru între muncă şi fotbal şi să le tratez corect pe ambele. Joc fotbalul la fel de serios ca acum un an, când speram că voi promova cu FC Braşov. Jucătorii de aici au o agresivitate care îmi place, au personalitate şi în ciuda nivelului, au o pregătire fizică foarte bună. Mă bucur de fiecare antrenament, dar gândul meu e ca într-o zi să mă întorc acasă”.

Trezirea la ora 4.00, ore bune de muncă şi abia apoi antrenament
„Stegar” de mic, Silviu Pintea a evoluat în ţară, între altele, pentru FC Braşov, Forex, Arieşul Turda sau FC Bacău, toate dispărute din peisajul fotbalului, măcar pentru  o perioadă. „Criza Dispariţia echipelor de fotbal care puteau oferi un contract şi o infrastructură ok, dar şi salariile mici din învăţământ, domeniu în care aş fi putut lucra, m-au determinat să plec. Am fost dat afară de la Bacău cu puţin timp înainte să înceapă campionatul. Nici echipă nu îmi mai puteam găsi. Am venit în vizită la un prieten şi am rămas”.
A îmbrăcat tricoul a două echipe, Amicitia Viernheim, cu care a promovat în Liga a 6-a, ajungând apoi la SPVGG Wallstadt (L8). „Terenuri bune, multe dintre ele cu suprafaţă sintetică, nocturnă, echipamente spălate, ceea ce eu nu am prins la toate echipele la care am jucat în ţară”. Lucrează ca şofer şi livrează marfă pentru lanţuri celebre de supermarketuri. „Am început un curs de limba germană care a durat un an şi nu am mai avut timp de fotbal. E foarte greu să lucrezi full-time şi să joci, însă plăcerea fiind mare, faci sacrificii. Mă trezeam la ora 4.00, lucram, ajungeam acasă, mâncam şi mergeam la antrenament”.
Tot după o experienţă neplăcută la FC Braşov, formaţie care în ultimii doi ani de existenţă a trăit la limita supravieţuirii, a plecat în Germania şi Bogdan Spătaru, fost la Unirea Tărlungeni, Gloria Buzău şi Dacia Unirea Brăila. „Am vrut să vin acasă, la Braşov, în 2015. N-am rămas mult pe Tineretului şi intrând într-un oarecare impas, am venit aici. Un an am lucrat şi câte 17 ore pe zi, pentru a îmi putea aşeza lucrurile şi a mă integra din toate punctele de vedere. Stau lângă Freiburg, lucrez într-o fabrică şi joc la VFR Hausen a.d.M. 1925 e.v. Mă gândesc să mă întorc vreodată acasă, dar şi dacă aş vrea, nu cred că va mai fi soţia de acord. S-a obişnuit aici, unde probabil viitorul nostru arată cu totul altfel...”