Bun venit în noul an agrar!
Autor: Liviu CIOINEAG
Publicat la 28 februarie 2012
Muzeul de Etnografie a inaugurat luni expoziția „Lăsata Secului în S-E Transilvaniei”, ocazie cu care iubitorii de tradiții au putut vedea, auzi și chiar gusta din specificul acestor evenimente
Muzeul de Etnografie a inaugurat luni expoziția „Lăsata Secului în S-E Transilvaniei”, ocazie cu care iubitorii de tradiții au putut vedea, auzi și chiar gusta din specificul acestor evenimente. Expoziția a pus accent pe deslușirea semnificațiilor profunde care stau la originea unor obiceiuri păstrate până în ziua de azi: Roata în flăcări de la Șinca Nouă, Măscăricii din Șcheii Brașovului, Faschingul sau Fărșangul din Hălchiu și Apața. Aceste tradiții au elemente comune: se desfășoară la începutul primăverii, în funcție de echinocțiu și de topirea zăpezii, sunt manifestări vesele, costumate, îndesate cu mâncare și băutură. Spre deosebire de Anul Nou calendaristic sau de Crăciun, Lăsatul Secului are origini precreștine, specialiștii considerând că se suprapune cu alungarea lui Adam din Grădina Edenului. „Are o semnificație de alt tip față de sărbătorile de Anul Nou calendaristic – semnificații care preced creștinismul. Este o sărbătoare precreștină, care s-a suprapus pe o sărbătoare creștină. Lăsatul Secului înseamnă izgonirea lui Adam din Rai”, ne spune Ligia Fulga, directorul muzeului.
Tradițiile de înnoire a anului agrar pun accent pe latura socială, administrativă și comunitară, în detrimentul celei religioase. Înainte de activitățile joviale, în unele zone țăranii socotesc producția de cereale din anul trecut, pentru a cântări cât de rodnic a fost vechiul an. Apoi, după zicala „cele rele să se spele”, gospodinele obișnuiau să ia peste picior și să arate cu degetul la domnișoarele bătrâne și holteii neînsurați, pentru a crea presiune socială pozitivă în păstrarea bunului mers al lucrurilor. În acest moment al anului, tinerii ies la distracție cu mândrele lor, cu care ulterior se căsătoresc.
„L-au pus pe pancartă,
să râdă lumea de el”
De fapt, Fărșangul sau Balul Măscăricilor erau singurele zile din an când localnicii aveau dreptul să facă haz în public de defectele, pățaniile sau prostiile consătenilor. La Prejmer, spre exemplu, pățaniile bețivilor și leneșilor erau pictate pe pancarte și afișate la paradă.
„Unu’ s-a îmbătat și a fost publicat că a căzut și-l lingea câinele pe buze, la gură. Era desenat pe pancarta și scris despre el un articol. Altul a intrat noaptea într-un stâlp de pod, cu mașina. Nu a zis la nimeni, însă vestea s-a dus. Omul s-a supărat, a amenințat că ne dă în judecată, dar i-a trecut”, ne spune clătitarul, cel care făcea clătite în căruță, de Fasching. La Hălchiu era la modă să pescuiască sutiene și chiloți, dintr-un car alegoric reprezentat de platforma unei camionete. Sătenii făceau farse și își spurcau gura cu expresii ilicite. „Omul plătea un leu și arunca cu undița în remorca de la camionetă. Înăuntru era un om care îi lega de fir câte-un sutien, chiloți sau chiar o oliță de noapte – lucruri care de care mai haioase”, povestește un localnic.
Scovergi, lipii
și cornulețe
Lăsatul Secului era mai presus de toate ultima distracție înainte de Postul Paștelui, astfel că localnicii lăsau cumpătarea deoparte și se destrăbălau cu vin și bucate tradiționale.
Bucatele erau toate realizate din făină de grâu, întrucât grâul este simbol al fertilității și continuității agrare. Invitații care au venit ieri la deschiderea expoziției au putut degusta aceste bunătăți, realizate nu de localnici, ci de bucătari profesioniști.
„Aici avem niște scovergi, aici lipii cu mere. Am făcut și clătite brașovene, dar s-au terminat. Aici avem cornulețe cu borș – rețeta transilvăneană”, ne spune Petru Tapalagă, bucătar. Participanții la expoziție s-au bucurat mult mai mult de clătite decât de discursurile organizatorilor, iar unii și-au luat și la pachet: să mai aibă ce mânca până la venirea pensiei.
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu