Bucură-te apă izbăvitoare – Izvorul Tămăduirii

Izvorul Tămăduirii este o sărbătoare închinată Maicii Domnului cu dată schimbătoare care se prăznuieşte în vinerea din Săptămâna Luminată, prima săptămâna de după Învierea Domnului Iisus Hristos.
Sărbătoarea are la origine minunea petrecută în a doua parte a secolului al V-lea  în timpul  împăratului Leon neîncoronat pe atunci. Se spune potrivit Sfintei Tradiţii că Leon care s poruncindu-i să îl conducă şi pe omul nevăzător la izvor pentru a-şi potoli setea şi pentru a vedea e afla la marginea unei păduri întinse din apropierea Costantinopolului a întâlnit un orb însetat. Acolo a avut o vedenie în care Maica Domnului i-a poruncit să îl conducă pe omul nevăzător la un izvor pentru a-şi potoli setea şi pentru a vedea, descoperindu-i locul în care se afla acest izvor. Leon împlineşte întocmai cele spuse de Fecioara Maria, iar ca răsplată pentru mila arătată orbului şi pentru ascultarea sa ajunge peste puţin timp împărat al Costantinopolului. Drept mulţumire acesta ridică o biserică pe locul izvorului care primeşte hramul Izvorul Tămăduirii, deoarece multă lume a aflat vindecare şi alinare suferinţelor prin stropirea cu acea apă.
Izvorul tămăduitor reprezintă un mod prin care Maica Domnului îşi revarsă dragostea către oameni. Astfel de izvoare se află şi pe teritoriul ţării noastre dintre care amintim: izvorul aflat la Mănăstirea Ghighiu, judeţul Prahova, iar tot acolo este şi o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, izvorul de la Mănăstirea Horaicioara din judeţul Neamţ care a apărut datorită rugăciunilor monahilor către Născătoarea de Dumnezeu,  izvorul de la Mănăstirea Cetăţuia Negru Vodă, din judeţul Argeş şi  cel de la Biserica Greacă din Brăila.
În ziua praznicului Izvorului Tămăduirii după Sfânta Liturghie se oficiază slujba de sfinţire a apei numită şi Agheasmă Mică. Ea se consumă de către credincioşi dimineaţa înainte de a mânca şi se  diferenţiază de Agheasma Mare care este sfinţită de Bobotează.

Foto: ÎPS Laurenţiu Streza sfinţind apa din izvorul sfânt de la Sâmbăta. Foto arhivă.

ZI DE PELERINAJ LA SÂMBĂTA
Mânăstirea „Constantin Brâncoveanu” de la Sâmbăta de Sus îşi sărbătoreşte vineri, de Izvorul Tămăduirii, unul dintre cele două hramuri, celălalt fiind în 15 august de sărbătoarea Sfintei Marii.
Se spune că înainte de săparea fântânii cu apă vindecătoare de aici şi de ridicarea mănăstirii, în acea poiană a fost doar un izvor pe care oamenii l-au descoperit acum câteva sute de ani. La scurtă vreme, au început vindecările celor care beau din apa lui.
Potrivit legendelor, voievodul Matei Basarab a trecut şi el prin apropiere. O boală de piele îl chinuia de ani buni şi nu fusese vindecată nici de cei mai pricepuţi doctori. După ce s-a spălat cu apa izvorului pe mâini şi pe faţă, n-a trecut mult şi pielea a început să i se cureţe. Apoi, scăldându-şi întreg corpul în apa izvorului, domnitorul s-a vindecat în mod miraculos.

SUPERSTIŢIILE ZILEI
- În tradiţia populară, se crede că bolnavii care respectă ritualul şi beau apă sfinţită din ziua praznicului dimineaţa, înainte de micul dejun, se înzdrăvenesc.
- Tot printre cei care cred în superstiţii, se spune că dacă cineva are curajul să lase, în ziua de Izvorul Tămăduirii o cană ori un vas cu apă sub un nuc sau un soc, şi găseşte mai târziu pământ la fundul acelui vas, însemnă că nu mai are multe zile de trăit.