Bruxelles, între Parlamentul Europei și destinație turistică

Bruxelles, capitala Belgiei, unanim recunoscută ca fiind și capitala Europei, poate fi privită din cel puțin două puncte de vedere. Unul ar fi cel administrativ, acolo fiind un sediu al Parlamentului Europei și unul al Comisiei Europene, iar altul ar fi cel turistic. O metropolă adevărată, în care pot fi întâlniți oameni de toate rasele și religiile, care nu au nici o problemă să își împartă cotidianul. Monumentele istorice pot fi întâlnite la tot pasul, nefiind acoperite de clădirile moderne care apar una după cealaltă, chiar alături de clădirile vechi. Parlamentul Europei sau Turnul Babel îl are ca pilon central pe Mickey Mouse Clădirea Parlamentului Europei de la Bruxelles impresionează pe oricine. Trei corpuri de clădire unite prin diverse pasarele, adăpostesc peste 5.000 de angajați, cărora li se adaugă 785 de eurodeputați, aleși pe o perioadă de cinci ani, de către alegătorii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, în numele a 492 de milioane de cetățeni. Un adevărat „Turn Babel” al naționalităților, limbilor, Parlamentul European sperie pe oricine, la prima vedere. Mai ales dacă ai de ajuns din-tr-un corp de clădire în altul. Cât timp se desfășoară activitatea parlamentară în acest sediu, pe holuri este un adevărat furnicar de oameni. Diferite limbi europene te fac tot timpul să întorci capul după cei ce vorbesc, iar impresia este că vezi tot timpul fețe cunoscute. Singurul punct cunoscut de aproape toată lumea și care este de foarte multe ori folosit ca punct de întâlnire este „Mickey Mouse” sau, mai precis, barul unde se găsește și salonul pentru fumători. Locația este bine aleasă, chiar lângă sala de plen a Parlamentului Europei. Bruxelles-ul turistic Două limbi oficiale se vorbesc în Bruxelles, flamanda, limba locuitorilor de origine germanică din partea de nord, și franceza. Pe străzile acestui minunat oraș este recomandat să fie acordată o deosebită atenție detaliilor, cum ar fi magazinele vechi cu detalii arhitecturale surprinzătoare, ziduri elegante construite în stilul Art Deco, uși și porți împodobite cu sculpturi într-adevăr neobișnuite, altare strecurate în pereții clădirilor de la colț de stradă, purtând efigii ale Fecioarei Maria. „Inima” orașului este Piața „Grand-Place”, cu construcții în stil baroc și gotic, unde puteți fi martorii paradei descendenților din familiile patriciene, la începutul lunii iulie, sau vă puteți delecta cu piese de teatru și concerte în aer liber. În sud se întinde zona cunoscută sub numele de Sablon, unde spiritul belgian de dinaintea secolului al XIX-lea s-a păstrat aproape intact. Biserica Notre Dame du Sablon domină piața. În nord, în vechiul cartier muncitoresc Marolles, denumirile străzilor indică și astăzi tipul meșteșugurilor ce au fost practicate de vechii lor locuitori. Turistul pasionat de frumos nu trebuie să rateze vizitarea Muzeului de Artă, unde se află cele mai importante lucrări ale lui Pieter Breugel - printre care și faimoasa „Cădere a lui Icar” - și ale lui Peter Paul Rubens sau a Muzeului de Artă Modernă, care se mândrește cu picturi ale lui Henry Moore, Francis Bacon, Dali sau Picasso. Manneken Pis este atracția turiștilor, în special a celor japonezi Din Grand Place, pe o străduță lăturalnică, după aproape 150 de metri de mers, ajungi în fața faimoasului Manneken Pis. Dacă ai impresia că nu îl găsești, caută un grup de turiști japonezi care sigur te vor duce într-acolo. Micuța statuetă e cunoscută atât ca simbol național, cât și din cauza marii dezamăgiri pe care o produce publicului. Comentariul pe care îl auzi cel mai ades este „E atât de mic!”. Statueta de bronz, cocoțată pe fațada unei clădiri, este de fapt o miniatură, dar dacă te duci pregătit să vezi ceva mic, atunci nu vei fi la fel de dezamăgit. S-ar putea să ți se pară chiar amuzant. Lăsând la o parte legendele (Manneken ar fi fost fiul unui conte și ar fi stins ultima flacără a unui incendiu), statueta spune ceva despre ireverența și excentricitățile localnicilor, care au ales ca acest băiețaș care urinează să fie un reprezentant al spiritului lor. Statueta a fost executată în secolul al XVII-lea de Jerome Duquesnoy, a fost furată de englezi în 1745, de francezi în 1777, iar în 1817 un ocnaș francez a furat-o și a distrus-o. Ocnașul a fost condamnat a doua oară la închisoare pe viață, iar statueta refăcută. Din când în când, statueta este îmbrăcată în mici costume. La ultima numărătoare avea peste 600 de costume. Manneken are și o surioară, Janneke, care se găsește la câteva străduțe depărtare.