BRD: Sictir, domnule client!

Ca tot românul care crede în valorile sistemului bancar vegheat de eternul şi fascinantul Mugur Isărescu mi-am luat şi eu un card. M-a convins răposatul Bogdan Baltazar, preşedintele - artistic al băncii pe care, ca preşedinte al AVAB, s-a străduit să o ofere în cele mai bune condiţii francezilor de la Societe Generale, când s-a privatizat. Nu sunt unul dintre beneficiarii activi ai acestei forme moderne de plată din motive care nu trebuiesc zgândărite. Mi-a fost însă de folos, în special în străinătate, când am avut ocazia să călătoresc în interes profesional şi mai rar- personal, dar şi pentru plăţi mai consistente (când a fost cazul) în ţară. 

Numărul relativ mic de operaţiuni a făcut să solicit mai rar extrase de cont, mai ales de când banca respectivă- BRD- a mărit simţitor comisioanele pentru acest serviciu de informare.

Zilele trecute, aflându-mă prin zona Piaţei Romane, nu ştiu ce mi-a venit şi am intrat în sucursala care mi-a eliberat cardul. Am parcurs cu relativă indiferenţă documentul până când privirea mi s-a împiedicat de o operaţiune singulară de pe extras: o retragere de numerar la valoarea maximă- 4000 lei! Am fost surprins, pentru că niciodată nu am folosit acest card pentru numerar. Dovada - istoricul operaţiunilor din mai bine de zece ani. Cu atât mai puţin pentru o sumă de nivelul acesta. Nedumeririi mele operatoarele de la Romană i-au răspuns cu îndemnul de a mă adresa sucursalei din Piaţa Victoriei, unde se efectuase dubioasa operaţiune. O altă nedumerire mi-a pricinuit-o chiar faptul că, anterior, nu călcasem vreodată în incinta acestei sucursale, de la al cărei ATM se efectuase plata dubioasă. Misterul se adâncea pe măsură ce rememoram faptele şi evenimentele. Nu numai că eu nu pusăsem piciorul acolo, dar nici altcineva nu avusese acces la cardul cu pricina şi la PIN-ul său (pe care-l uit cu regularitate).

Altminteri, domnii de acolo s-au oferit, amabil, să efectueze o cercetare. Dificilă, e drept, pentru că operaţiunea pe care eu o consideram frauduloasă avusese loc aproape cu un an în urmă. Agendele mele din respectivul an nu-mi indicau nicio situaţie în care aş fi putut recurge, prin absurd, la o operaţiune de acest gen. Mi s-a promis că se va căuta în înregistrările băncii pentru a se vedea care ar fi putut fi identitatea celui care operase extragerea.

A doua zi, am primit un mesaj de la domnul Bogdan Movileanu care mi-a comunicat sec că banca păstrează înregistrările doar o lună. Şi cu asta basta.

Vă mărturisesc că m-am simţit ca în bancul acela, şi cu contul "regulat" şi cu banii luaţi de nu se ştie cine. Oricum, o operaţiune faţă de care banca nu-şi asumă niciun fel de responsabilitate: n-ai fost pe fază să ceri a daua zi identificarea- să fii sănătos! Nici măcar faptul că, poate, printre operaţiunile de valoare maximă ce pot fi suspectate de fraude, sistemul de securitate al băncii ar trebui să fie mai circumspect şi să fişeze aceste înregistrări nu le-a trecut prin cap "paznicilor" electronici ai băncii. Totul este pe riscul clientului, iar acesta este liber să-şi gestioneze paguba. 

Primul gând care mi-a trecut prin cap după superficialul şi insolentul chiar răspuns al băncii, este că acesta nu este locul cel mai potrivit în care să-ţi ţii banii. Şi că eşti liber să spui BRD-ului "adio"! Cum spun nu puţini dintre cei care nu au privilegiul să împrumute milioane primind ca garanţie vreun chioşc, cum de altfel s-a întâmplat recent la BRD.