„Braşovul va trebui să ţină pasul cu felul în care se construieşte azi în lume”

Nu orice spaţiu construit se ridică la rangul de arhitectură. Este nevoie de mai mult şi ceva în plus - pasiunea pentru meserie şi deschidere către experiment şi inovaţie. Le are arhitectul Dorin Ştefan (foto), poate mai puţin cunoscut braşovenilor, deşi de origine din Braşov. El este cel care a proiectat noul corp de clădire a Colegiului Naţional „Dr. Ioan Meşotă". Este singurul proiect în Braşov, dar are nenumărate în ţară, fiind considerat unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai arhitecturii româneşti. Este singurul arhitect român ale cărui lucrări apar în atlasul arhitecturii mondiale - un sediu de bancă şi propria-i casă de vacanţă, de la munte.

Fost meşotist, s-a întors după 50 de ani să dea sens clădirii liceului
Dorin Ştefan s-a născut în Zărneşti, a locuit în Râşnov, dar cariera şi-a construit-o în Bucureşti. A absolvit Colegiul „Dr. Ion Meşotă" şi Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", unde mai apoi a revenit ca profesor. În paralel, a lucrat în cadrul centrului de proiectare al Universităţii, iar imediat după Revoluţie, când meseria sa a devenit cu adevărat liberală, şi-a deschis propriul birou de arhitectură.
Birou în care s-au născut proiecte extraordinare pentru Bucureşti şi alte oraşe din lume. Arhitectul braşovean este românul care în 2010 câştiga şi concursul pentru proiectarea Turnului din Taiwan, deşi în competiţie au fost peste 250 de participanţi, din mai bine de 25 de ţări. În Braşov s-a ocupat de un singur proiect – noul corp de clădire al Colegiului Meşotă, pe care şi el l-a absolvit.
„O experienţă foarte interesantă, după aproape 50 de ani să mă întorc în liceul pe care l-am terminat şi să încerc să-i aduc un spaţiu suplimentar", mărturiseşte arhitectul Dorin Ştefan.
Şantierul de la Meşotă a fost o experienţă plăcută şi provocatoare, unde a găsit şi sprijinul necesar, astfel încât proiectul a fost finalizat în doar doi ani. Clădirea are mai multă sticlă decât oricare altă unitate şcolară din Braşov. Şi nu întâmplător, casa scării din noul corp de clădire este o prismă de sticlă.
„Am putea să-i spunem un cub de sticlă, dar nu este un cub, ca să luăm generic... Este mai largă, mai luminoasă, astfel încât elevii să aibă unde să se bucure şi în recreaţie", spune celebrul arhitect. Din nou, nu întâmplător a fost aleasă sticla. De altfel, arhitectul lucrează mult cu sticla, fapt care poate fi văzut în proiectele sale, inclusiv la Turnul din Taiwan.

Performanţele sticlei sunt extraordinare
„Eu sunt un arhitect care lucrează foarte mult cu sticla, îmi place, performanţele sticlei sunt extraordinare, deschiderea pe care ţi-o dă sticla, relaţia cu natura este cu totul alta decât într-o casă cu ziduri şi ferestre mici", explică Dorin Ştefan.
Sticla este un element încă în tendinţele arhitecturii, un element de bază de altfel, în arhitectura din vremurile noastre, în care nu mai există un canon, ci vorbim mai degrabă de un amalgam.
„Cred că sticla va cunoaşte încă câţiva ani de succes pentru că putem vorbi azi de o casă realizată integral din sticlă, în sensul că stâlpii, planşeele, închiderea toată ar putea fi numai din sticlă", explică Dorin Ştefan.

Braşovul nu trebuie să rămână un oraş muzeu
Acum, că a încheiat un prim proiect în Braşov, arhitectul crede că ar putea să se implice şi în altele, pentru că Braşovul este un oraş în dezvoltare. „Braşovul va trebui să ţină pasul cu felul în care se construieşte azi în lume. Probabil vor apărea şi construcţii înalte, din sticlă. Cel puţin Centrul Civic ar trebui să fie terminat şi-n acelaşi timp, acolo am putea să facem ceva care să vorbească despre timpul nostru şi ce înseamnă construcţie şi arhitectură în lume", consideră Dorin Ştefan.  
Despre arhitectura Braşovului, arhitectul spune că avem pe de-o parte imaginea unui oraş istoric, medieval transilvănean, iar de alta, imaginea unui oraş industrial. „E foarte greu să construieşti în Braşov, într-un ţesut deja bine închegat, ca atare, de aceea am şi zis că într-un fel, în Centrul Civic s-ar putea realiza aceste embleme ale timpului nostru, în rest trebuie lucrat cu grijă, să nu stricăm ce avem, dar în acelaşi timp, nici să nu îngheţăm oraşul, oraşul va trebui să se dezvolte, să nu rămână un oraş muzeu, ci să fie un oraş viu”, doreşte celebrul arhitect.

Arhitectura înseamnă şi o bucurie
Nu orice spaţiu construit este arhitectură, iar exemplele sunt nenumărate în Poiana Braşov. „Pentru mine, construcţiile sunt acele realizări care nu se ridică la rang de arhitectură şi avem nevoie de arhitectură pentru că arhitectura înseamnă şi o bucurie, nu numai o necesitate şi o utilitate", spune Dorin Ştefan, membru fondator al Societăţii Arhitecţilor din România, fost comisar pentru România la Bienala de Arhitectură de la Veneţia şi vicepreşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România.
(Sursa: RTT Braşov)