Brașovul - ținta ipocriziilor televizate

Fără vreo logică anume sau fără vreun suport argumentativ, Brașovul pare a nu fi în grațiile puterii actuale - cum nu a fost nici în cele ale precedentei - pentru a deveni capitală regională. Printre motivele desemnării orașului nostru ca și capitală regională, argumente susținute și de elita intelectuală, dar și de politicieni, putem aminti că acesta este cel mai mare oraș din Regiunea Centru, fiind singura capitală de județ cu o populație de peste 200.000 de locuitori. Brașovul este cel mai mare contributor la bugetul de stat din regiune. Totodată, Brașovul este unul din polii de creștere economică a României, iar regionalizarea ar trebui să fie făcută în jurul unui astfel de pol. Brașovul are un centru universitar decent, fiind oricum cel mai mare și mai bine clasat din regiune. Turismul reprezintă un alt punct forte al orașului. Iar legăturile cele mai simple dintre Moldova, Muntenia și Transilvania se fac tot prin Brașov. Faptul că drumurile și căile ferate sunt cum sunt nu reprezintă o ,,particularitate” a zonei, ci o problemă națională. Brașovul este un și un oraș situat la confluența a trei culturi: română, maghiară și germană. Iar despre conflicte etnice grave sau chiar marginale nu putem discuta la modul serios în Brașov. Cu toate acestea am remarcat în mass-media centrală declanșarea unei campanii, dacă nu de denigrare, pentru că ar fi ilogic și totalmente imoral, ci de minimalizare a importanței Brașovului. De subevaluare a puterii sale economice, de bagatelizare a nivelului educațional, de subestimare a meritelor istorice, de depreciere a potențialului acestuia. Campania, dusă mai ales pe televiziuni, ar putea fi privită ca o întâmplare, ca un efect al faptului că, de exemplu, Sibiul, prin politicienii săi, știe să-și vândă mai bine marfa. Totuși, mai multe televiziuni centrale au demarat un proces de ,,laudatio” la adresa Sibiului, de prezentare a acestuia nu doar ca un oraș de tradiție, ci un fel de reper istoric al cărui destin transcede nu doar Regiunea Centru sau România, ci chiar Europa. Și, am spune noi, din acest imn difuzat de sirene bine plătite ale micului ecran, are chiar un destin galactic. Ce spune, de exemplu, cunoscutul jurnalist și scriitor Emil Hurezeanu? „Există mari diferențe între Sibiu și Brașov, spre exemplu, deși amândouă fac parte din același biotop, biotopul orașelor construite de germani în Evul Mediu. Sibiul este un oraș cu destin pentru că este unul dintre cele mai vechi orașe din Europa și din lume. Sibiul exista înainte de România și exista înainte de Germania. Este unul dintre cazurile rare. Berlinul, cronologic vorbind, a apărut după Sibiu. Sibiul este un oraș integral, au trecut multe țări prin el, în el și pe lângă el, și el a rămas. Sibiul are de la începutul secolului XII și până în zilele noastre construcții care ilustrează un flux continuu de valori europene. Sibiul trebuie aliniat unei salbe de orașe periferice, a fost un oraș al concentrării și al venirilor, din orașul acesta nu se pleacă, se vine. Acum, în zilele noastre, se mai și pleacă“. Acest panegiric, această elogiere unde superlativul se îmbină contractual cu libidoșenia nu reprezintă un caz izolat. Și nu doresc ca cele spuse de mine să fie considerate un atac la adresa sursei citate. Până la urma urmei, talentul și cultura nu presupun implicit conștiință, cum bine spunea Julien Benda, iar apologii bine remunerate s-au mai văzut. Totuși, Brașovul a fost zilele acestea criticat de mai mulți realizatori tv. Exemplul adus de mine mi s-a părut cel mai elocvent. Dar nu este singurul. De aceea, înainte ca întreaga opinie publică din țară să fie convinsă că Brașovul este doar un sat mai răsărit din vârf de munte, situat undeva între Bran și Gârcini, iar Sibiul a devenit „micul Munchen”, cred că liderii noștri trebuie să evidențieze public, local și național, sistematic și elegant, atu-urile urbei. Altfel ne vom merita soarta de a deveni un târg provincial.