Braşovul, printre oraşele care atrag cei mai mulţi oameni din zona urbană

Aproape 121.000 de români s-au mutat de la oraşe la sate în anul 2016 (cele mai recente date disponibile), în timp ce numai 82.600 de locuitori s-au mutat din mediul rural în cel urban în acelaşi an, arată datele Institutului Naţional de Statistică. Începând din anul 1997 încoace, fluxul de migraţie internă dominant nu mai este de la sate la oraşe, ci de la oraşe la sate, arată specialiştii.
„Judeţele Moldovei, în principal, sunt dominate de migraţia de la oraş la sat, în timp ce judeţele din Muntenia sunt dominate de migraţia de la sat la sat, sunt judeţe sărace. În schimb, linia Timiş - Hunedoara – Alba - Sibiu – Braşov, dar şi Bucureşti şi Constanţa sunt zone care au câte cel puţin un oraş de peste 200.000 de locuitori şi care, în mod firesc, sunt centrate pe atracţie migratorie urban–urban“, a spus prof. univ. dr. Dumitru Sandu (foto) de la Facultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii din Bucureşti. El a prezentat concluziile unei lucrări care analizează migraţia internă din România în perioada 1920 - 2016.
„O bună parte dintre plecările de la oraş la sat se fac către comunele sărace. Este adevărat că există câteva comune bogate, cum sunt Dumbrăviţa din Timiş, Floreşti din Cluj sau Corbeanca de pe lângă Bucureşti unde are loc acest gen de migraţie, a bogaţilor care îşi fac acolo case. Însă în restul ţării migraţia de la oraş la sat se face pe alte considerente, suntem o ţară săracă şi cu probleme”, a mai spus profesorul Dumitru Sandu. Migraţia de tip urban-rural din ultimele două decenii este mai accentuată în Botoşani, Iaşi şi Bacău (în interiorul regiunii istorice a Moldovei), mai arată analiza profesorului Dumitru Sandu.
„Faptul că  migraţia urban-rural este specifică şi unor judeţe sărace precum Botoşani, Călăraşi, sau relativ sărace, precum Gorj, constituie suport pentru ipoteza că revenirile din urban în rural s-au făcut, în proporţie semnificativă, şi la modul obligat, din considerente economice, pentru o  mai uşoară supravieţuire în comune decât în oraşe. Cel de-al doilea flux  cu destinaţie în rural, de la comune spre comune, este specific judeţelor din Muntenia, cu o extensie a modelului respectiv de atracţie la Vrancea, în sudul Moldovei şi la Tulcea, în Dobrogea.
Atractivitatea din rural în rural este combinată, tot în sud, cu cea din urban în rural. Acelaşi model – rural-rural combinat cu urban-rural – îl regăsim şi în Harghita şi în Suceava”, se mai arată în prezentarea lui Dumitru Sandu. Migraţia de la comune la oraşe, dominantă în anii 1970, mai apare ca fiind de intensitate semnificativă numai în Dolj, Vâlcea, Caraş-Severin şi Argeş.
„Judeţele care includ un oraş mare, de peste 200.000 de locuitori (exceptând Iaşi, Prahova şi Craiova) sunt caracterizate prin intensitate ridicată a fluxurilor de imigrare în urban din alte oraşe, din interiorul aceluiaşi judeţ sau din alt judeţ. Bucureşti, Braşov şi Cluj înregistrează capacitatea maximă de atracţie din urban în urban”.
Toate statele din Europa de Est au intrat într-o perioadă de stagnare a procesului de urbanizare după anul 1990, care atrage după sine o scădere a migraţiei de la sate la oraşe şi la o accentuare a migraţiei în sens invers. În România, în 1990, de exemplu, aproape 550.000 de români s-au mutat de la sate la oraşe şi mai puţin de 28.000 în sens invers, de la oraşe la state, însă situaţia s-a schimbat din 1997 încoace (când din rural în urban s-au mutat 68.500 de oameni, iar din urban în rural 81.000 de persoane).