Braşovul, printre judeţele cu cele mai multe mame minore: 657

27 de copile sub 15 ani dun Braşov au devenit mame în 2024. Aşa arată o situaţie prezentată de cei de la Salvaţi Copiii, care au centralizat datele mamelor minore din ţară, copile care până împlinesc 18 ani ajung să nască de două sau de trei ori. 

La 15 ani, deja la a 3-a naştere
Concret, din cele 143.637 de naşteri care au avut loc în 2024, 13.018 provin de la mame cu vârsta între 15 şi 19 ani, în 601 de cazuri fiind vorba de mame cu vârsta sub 15 ani, potrivit datelor INS, arată cei de la Salvaţi Copiii. 
În cazul a 23 de mame cu vârsta sub 15 ani este vorba despre a doua naştere, în vreme ce o adolescentă de nici 15 ani a născut al treilea copil, în 2024. 
Pentru 652 de fete care au dat naştere în 2024, înainte de a împlini 19 ani, este vorba despre a treia naştere. 
Situaţia pe judeţe în ceea ce priveşte copilele care au devenit mame înainte de 15 ani arată că judeţele din top sunt  Mureş – 60 de naşteri la mame sub 15 ani, Bacău - 34, Bihor – 31, Dolj – 29, Braşov - cu 27 de  fete. 

Sarcini neplanificate
La grupele de vârstă sub 15 ani şi 15 – 19 ani, pe primele locuri se situează judeţele Mureş (813 mame), Braşov (657), Dolj (568), Bihor (567) şi Constanţa (541). Municipiul Bucureşti se află pe locul al 14-lea, cu 351 de naşteri provenind de la mame cu vârsta sub 19 ani. La polul opus, judeţele cu cele mai puţine naşteri din mame adolescente sunt Gorj (127), Tulcea (130) şi Mehedinţi (145), potrivit celor de la Salvaţi Copiii. 
„Aproape în totalitatea cazurilor, sarcina în perioada minoratului nu a fost una planificată, ci un eveniment neaşteptat, trăit traumatic de către mamă”, spun reprezentanţii Salvaţi Copiii. 
 
În clasa a 8-a e prea târziu
„Datele privind mamele minore reflectă consecinţele directe ale unui sistem legislativ care a eşuat să protejeze copiii prin educaţie. Salvaţi Copiii solicită o reformă profundă a cadrului legal: actuala reglementare din Legea 272/2004, de pildă,  prevede că programele de educaţie pentru sănătate, inclusiv componenta de educaţie sexuală, se derulează în şcoli abia începând cu clasa a VIII-a şi numai cu acordul scris al părinţilor, o abordare profund inadecvată şi în dezacord cu celelalte reglementări privind răspunderea penală de la 14 ani, a consimţământului de la 16 ani în domeniile medical, civil şi educaţional”, spun cei de la Salvaţi Copiii. 
Prin urmare, Salvati Copiii propune introducerea educaţiei pentru sănătate ca parte integrantă şi obligatorie a procesului educaţional, încă din învăţământul preşcolar. Programele ar urma să acopere, în mod adaptat vârstei, un spectru larg de teme: educaţie pentru viaţa de familie şi pentru sănătatea reproducerii, dezvoltare socio-emoţională, prevenirea violenţei şi a abuzului, egalitate de gen, mediu, educaţie digitală, nutriţie şi stil de viaţă sănătos. Totodată, organizaţia propune completarea Legii 272/2004 cu un articol nou care să oblige Ministerul Educaţiei, Ministerul Sănătăţii şi ANPDCA să elaboreze împreună norme metodologice unitare, asigurând pregătirea cadrelor didactice şi validarea ştiinţifică a materialelor utilizate.

Se cere un cadru unitar
În paralel, Salvati Copiii susţine modificarea Legii nr. 198/2023 a învăţământului preuniversitar, prin introducerea explicită a disciplinei „Educaţie pentru sănătate” ca disciplină obligatorie în trunchiul comun, cu ore alocate săptămânal încă de la grupa mare a grădiniţei. Deşi legea actuală menţionează educaţia pentru sănătate printre temele transversale, lasă modul de implementare la discreţia fiecărei şcoli, ceea ce conduce în practică la o tratare fragmentată şi inconsistentă. Fără o alocare clară de ore, fără un curriculum naţional omogen şi fără cadre didactice pregătite specific, materia rămâne aproape inexistentă în şcolile cu cele mai vulnerabile comunităţi, spun cei de la Salvaţi Copiii. Tot ei susţin că o reformă legislativă coerentă trebuie să fie însoţită şi de o strategie interministerială mai largă, care să includă pregătirea şi formarea continuă a cadrelor didactice, elaborarea unor materiale validate ştiinţific şi adaptate cultural şi integrarea specialiştilor din domeniile sănătăţii şi psihologiei în procesul educaţional. De asemenea, organizaţia propune ca părinţii şi comunităţile să fie activ implicaţi, nu ca „filtru de blocare”, ci ca parteneri informaţi şi sprijiniţi prin programe de educaţie parentală.