Brașovul pregătește singurii restauratori de lemn din țară

Primii specialiști își vor primi diplomele anul viitor, după absolvirea masteratului de doi ani de „Eco design de mobilier și restaurare”, introdus în programa Facultății de industria Lemnului în 2009 Pe Colina Universității, în Corpul L, până în 20 iunie, brașovenii pot vizita expoziția de restaurare a studenților de anul IV de la Facultatea de Industria Lemnului (IL), a Universității Transilvania. Poate nu pare interesant. Însă scaunele, valizele, suporturi de masă, obiecte din lemn folosite la țesut din expoziție n-au fost întotdeauna așa. În urmă cu aproximativ 2 luni, obiectele de acolo erau, în mare parte, surcele numai bune de pus pe foc, uitate în poduri. Studenții sunt cei care le-au readus la forma inițială. Acesta a fost, în fapt, examenul lor practic, din anul IV, la finalul modulului de restaurare a mobilei. „Expoziția de restaurare este realizată de studenții anului IV, care au un curs de un semestru de restaurare a mobilei și, practic, examenul constă în restaurarea și prezentarea documentației de restaurare pentru un obiect de mobilier sau din lemn. Suntem la a cincea expoziție de acest gen”, explică Maria Cristina Timar, prof. în cadrul Facultății de IL. Cam două luni de muncă pentru un scaun Modulul de restaurare a început să „funcționeze” din anii 95 la Brașov. În țară, noțiunea de restaurare-conservare este legată în special de artă și arhitectură, așa cum este la Sibiu sau la București. Doar la Brașov, studenții învață să restaureze mobila sau alte obiecte din lemn, după cum ne spune profesorul universitar. Restaurarea-conservarea lemnului implică mai mult decât a lua un scaun bucăți din podul casei bunicilor și de a-l repara. „Demersul studenților începe de la partea de documentare asupra obiectului: ca istoric, ca realizare, ca și caracteristici de stil. Continuă cu investigarea tipului de materiale implicate, stabilirea stării inițiale de conservare. Se mai iau în considerare cât de degradat este obiectul - integritate, atac biologic (carii) sau defecte structurale etc. Având aceste elemente, ei stabilesc o concepție de restaurare. Restaurare și conservare înseamnă a aduce obiectul cât mai aproape de starea inițială, dar respectând autenticitatea. Asta înseamnă, să fie păstrat aspectul inițial, dacă este lemn fragilizat se consolidează, dacă finisajul există, se revigorează”, povestește Maria Cristina Timar. Aceasta subliniază că, spre deosebire de recondiționare, a cărei finalitate este ca obiectul să fie funcțional, restaurarea înseamnă să readuci obiectul la starea de dinainte, chiar dacă el nu mai poate fi folosit, ci devine „piesă de muzeu”. Obiectele din expoziție, cele mai vechi, au în jur de 100 de ani. Cel mai interesant este scaunul „suspendat”. „Practic, pentru acest scaun, s-a lucrat circa 2 luni. La început era o grămadă de lemne într-un pod. Asta le place cel mai mult studenților – să scormonească și să aducă lucruri vechi. Pentru început, au trebui să se informeze despre istoria acestui tip de scaun. Așa că au căutat scaune similare – e de undeva din Harghita. Au găsit scaunele montate și atunci au avut baza să-l restaureze. De aici, a continuat tot procesul, până a fost adus în această formă”, explică profesorul brașovean. Acreditare de la Ministerul Culturii, dacă vor să lucreze ca restauratori cu acte-n regulă Potrivit Mariei Timar, modulul de un semestru nu este suficient pentru ca studentul să devină automat și restaurator cu acte-n regulă. „Ce încercăm să facem aici este o completare a ceea ce este în România. Noi pornim invers, nu cu studii de bază în conservare restaurare. Ci pe ingineria lemnului. Ei cunosc lemnul foarte bine și atunci o posibilă specializare poate fi și conservarea restaurarea obiectelor din lemn. Această specializare deja există după sistemul Bologna, din octombrie 2009, Eco design de mobilier și restaurare, un masterat de 2 ani, care pornește pe un trunchi comun. La final, ei sunt ingineri cu studii de masterat în specializarea ecodesign și restaurare, pe ruta restaurare-conservare lemn. Pot lucra ca restauratori, dar cu acreditare de la Ministerul Culturii. În Europa, această meserie este clar statutată”, explică profesorul. Maria Timar consideră că „este nevoie în România de restauratori specializați pe lemn fie că e vorba de patrimoniul mobil, mobilier, fie că e vorba de cel imobil, cel din construcții sau, intermediar, obiecte din biserici. Acestea sunt cu atac biologic și se face foarte puțin pentru conservarea lor, pentru că specialiștii care deja există lucrează mai mult pe partea artistică. Ideea noastră este de a colabora cu ceilalți, pentru că, restaurarea, prin definiție, este pluridisciplinară”. „Poate fi o ocupație rentabilă” Abia la anul, Brașovul va avea primii specialiști restauratori. Dacă nu vor alege să meargă în muzee, aceștia au o „piață” foarte mare la proprietarii de obiecte antice, care necesită să fie restaurate. „Există două posibilități pentru absolvenții de masterat: să acceadă să acceadă către laboratoarele din muzee, care au în custodie conservarea obiectelor de patrimoniu. Însă, mai au nevoie de o acreditare de la Ministerul Culturii, așa e legea. Dar, există la proprietari privați foarte multe obiecte care au nevoie de restaurare. De acestea nu există nimeni să se ocupe. Își pot face un atelier privat în care să lucreze pentru alte obiecte decât cele din patrimoniu și pot crea chiar ei obiecte în serii mici, având în vedere că sunt ingineri în eco design de mobilă. Sunt foarte mulți proprietari cu mobilier vechi care ne sună și ne cer informații unde pot să restaureze, în mod profesionist obiectele. Poate fi și rentabil până la urmă. În regim privat, restaurarea de obiecte poate fi și foarte costisitoare”, a precizat profesorul, care nu a dorit să spună și cât ar însemna acest „costisitor”.