Braşoveanul care a negociat „Afacerea Alaska”

În 1867, SUA au achiziţionat statul Alaska de la Imperiul Rus pentru 7.2 milioane de dolari (129 de milioane de dolari în 2023). La negocieri a participat şi George Pomuţ, general româno-american.
Perioada 1740-1800 a fost una marcată de incursiuni ruseşti în Alaska, o zonă îndepărtată, dar de mare valoare datorită blănurilor de zibelină. În această perioadă, comerţul cu blănuri aducea aproximativ 10% din veniturile Imperiului Rus, iar entuziasmul ruşilor de a coloniza aceste teritorii era evident. Comandantul rus Grigori Șelihov a fost cel care, în 1784, a înfiinţat prima aşezare permanentă pe insula Kodiak, dar ambiţiile sale nu au fost susţinute de curtea imperială.
De-alungul deceniilor, provocările logistice şi lipsa de resurse au erodat colonizarea rusească. În plus, competiţia din partea Marii Britanii şi o serie de eşecuri diplomatice, inclusiv o încercare de negociere a comerţului cu Spania, au subminat ambiţiile imperiului rus.
Aşezarea fortului Ross în California, la sud de Alaska, a fost ultima încercare de expansiune a Rusiei în America, dar, din cauza problemelor economice şi a instabilităţii interne, acest avanpost nu a putut supravieţui mult timp.
A început să devină evident că Alaska era un teritoriu costisitor de menţinut şi că Rusia nu putea să-l apere, mai ales în faţa unei posibile ameninţări din partea Marii Britanii, care controla deja aproape întreaga coastă vestică a Americii de Nord.
În 1841, Rusia a vândut Fort Ross unui emigrant elveţian, John Sutter, iar în 1867 a avut loc vânzarea oficială a Alaskăi către Statele Unite pentru suma de 7,2 milioane de dolari, o afacere care la început a fost privită cu scepticism de mulţi americani. Rusia pierdea astfel o provincie îndepărtată, dar pentru Statele Unite, achiziţia Alaska a fost o oportunitate de a-şi extinde teritoriul şi a controla o mare parte din ţărmul Pacificului, esenţial pentru strategia lor de expansiune în secolul XIX.

George Pomuţ, implicat în negocierile pentru vânzarea Alaskăi către SUA
George Pomutz s-a născut în Regatul Ungariei, Imperiul Austriac, în oraşul Gyula (în română: Giula), judeţul Békés, într-o familie de etnie română ortodoxă, părinţii săi fiind Ioan (fiul lui Dica, fierar) şi Victoria. Familia provenea iniţial din Négyfalu (Săcele, Siebendörfer), lângă Brassó (Braşov, Kronstadt) din Transilvania, stabilindu-se în Gyula în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuţ a părăsit portul Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănăţeanul Drahoş (Dragoş), cu câţiva revoluţionari maghiari, emigranţi şi ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest.
Grupul de emigranţi s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a primit numele de „New Buda” şi se afla la sud de localitatea Burlington. Acest oraş era doar plănuit de către emigranţi, el neexistând niciodată ca aşezare urbană.
În 1855, Pomuţ a obţinut cetăţenia americană, moment în care a cumpărat, sprijinit de către un om bogat, Tall, pe care l-a cunoscut atunci, terenuri întinse de pământ.
Începuse să trăiască chiar în lux, când în anul 1859 a oferit găzduire unui prieten venit din Europa. La începutul războiului de secesiune, Pomuţ putea fi considerat un om bogat: era proprietarul unor întinse suprafeţe de pământ, avea o fermă, realiza venituri frumoase din concesionarea unor exploatări miniere, construise o şosea pentru o mai bună circulaţie în Vestul încă sălbatic. 

S-a înrolat ca voluntar în Armata Uniunii
În 1861, George Pomuţ s-a înrolat ca voluntar în Armata Uniunii (nordul aboliţionist) pentru a-şi susţine ideile sale generoase. A fost acceptat ca locotenent în cadrul Regimentului 15 de Infanterie din Iowa, compus din peste 1.000 soldaţi şi 37 ofiţeri, sub comanda colonelului Reid.
Pomuţ a fost promovat ca locotenent major şi apoi adjutant. Era apreciat în mod particular datorită calmului şi curajului său. A devenit erou încă din viaţă prin faptele sale de arme din luptele purtate între Nord şi Sud.
Doi ani mai târziu, românul a fost promovat la gradul de maior, iar apoi în mai 1864, la începutul Bătăliei pentru oraşul Atlanta, generalul Frank P. Blair îl aduce la Cartierul General al Armatei Nordiste şi îl avansează la gradul de “Provost Marshall” al Regimentului 17.
După război, în 16 februarie 1866, George Pomuţ a fost numit în funcţia de consul al Statelor Unite la Sankt Petersburg (Rusia). Succesorul preşedintelui Ulysses Grant, preşedintele Rutherford B. Hayes l-a promovat pe Pomuţ la rangul de consul general în anul 1874.

Cunoştea bine nu mai puţin de 8 limbi străine
Motivele păstrării sale în această poziţie timp de 12 ani l-au reprezentat calităţile şi abilităţile sale diplomatice. A fost foarte apreciat deoarece cunoştea bine nu mai puţin de 8 limbi străine.
Având o contribuţie remarcabilă în relaţiile americano-ruse, Pomuţ a participat la negocierile din cadrul „afacerii Alaska” din 30 martie 1867, în cadrul cărora l-a sfătuit pe ţarul Alexandru al III-lea să se debaraseze de acest teritoriu din componenţa imperiului rus, invocând argumente diverse, precum lipsa de vegetaţie, condiţiile atmosferice nefavorabile, nepopularea etc..
Negocierea a fost făcută tot de el, astfel că Alaska a fost vândută Statelor Unite. Discuţiile s-au încheiat la patru dimineţa, în 30 martie 1867.
Deşi a fost rechemat în America, după ce şi-a încheiat misiunea diplomatică în anul 1878, el a rămas în Rusia. Motivul sau motivele nu sunt cunoscute nici astăzi. Chiar şi moartea lui este enigmatică. În SUA nu se ştie altceva decât că a murit în sărăcie la 12 octombrie 1882 în oraşul Sankt Petersburg.

SUMMIT ÎN ALASKA: TRUMP ÎL CHEAMĂ PE PUTIN LA CAPĂTUL LUMII, UNDE SUA ȘI RUSIA SE ATING
Summit-ul SUA-Rusia din Alaska, anunţat pentru 15 august 2025, este mai mult decât o simplă întâlnire diplomatică: este o declaraţie simbolică. Alegerea acestui stat transmite un mesaj puternic despre paritatea strategică – cei doi lideri faţă în faţă, într-un loc unde interesele lor se întâlnesc la propriu.
Alaska, situată la capătul nordic al continentului american, este singurul stat care „atinge” Rusia peste întinderea polară. Guvernatorul statului Alaska, Mike Dunleavy, a salutat decizia ca întâlnirea să aibă loc în statul pe care îl conduce, considerând-o simbolică şi potrivită.  „Astăzi, suntem în continuare o poartă pentru diplomaţie, comerţ şi securitate într-una dintre cele mai critice regiuni ale lumii. Lumea va privi, iar Alaska este pregătită să găzduiască această întâlnire istorică”, a transmis Dunleavy, pe reţeaua X (fostul Twitter).
Alegerea acestui teritoriu izolat ca loc de desfăşurare a summit-ului semnalează o poziţionare de egalitate între cele două puteri. Mai mult, Alaska a căpătat o importanţă geopolitică sporită în ultimii ani, datorită rezervelor sale neexploatate de combustibili fosili. Donald Trump a promovat intens extinderea influenţei americane în Arctica, inclusiv prin planuri ambiţioase legate de Groenlanda şi accesul la resurse petroliere. Prin aducerea discuţiilor exact într-o regiune unde se intersectează interesele energetice şi teritoriale globale, Trump atrage atenţia asupra mizei reale şi îşi plasează propria imagine într-un decor spectaculos, arată o analiză Sky News.
Potrivit presei internaţionale, Donald Trump şi Vladimir Putin vor discuta la întâlnirea din 15 august despre un plan de pace care prevede ca Ucraina să cedeze noi teritorii către Rusia. Putin i-a transmis planul său lui Trump prin trimisul special Steve Witkoff, în cadrul întâlnirii pe care au avut-o recent  la Moscova. Potrivit unei surse citate de Kyiv Independent, SUA ar fi acceptat de „facto” propunerea. Planul lui Putin prevede retragerea trupelor Kievului din două regiuni ucrainene parţial ocupate – Doneţk şi Luhansk. Iar ca „semn de bunăvoinţă”, Rusia şi-ar retrage trupele din nord-estul regiunilor Harkiv şi Sumî, unde Kremlinul deţine unele teritorii. Putin i-ar fi spus lui Witkoff că Rusia e mulţumită cu actuala linie de demarcaţie din sudul regiunilor Zaporojie şi Herson, unde Rusia controlează majoritatea regiunii, dar nu şi capitalele regionale. 
Trump a declarat deja reporterilor că un eventual acord de pace între Moscova şi Kiev ar include probabil „un schimb de teritorii”: „Ei bine, vorbim despre un teritoriu pentru care se luptă de trei ani şi jumătate. (...)Vor fi unele schimburi de teritorii în beneficiul ambelor părţi”.
Planul ar fi respins categoric de Ucraina. „Răspunsul la întrebarea teritorială ucraineană se află deja în Constituţia Ucrainei. Nimeni nu se va abate de la aceasta şi nimeni nu va putea să o facă. Ucrainenii nu vor dărui pământul lor ocupantului”, a spus Vladimir Zelenski.