Braşoveanul 416, mărturia de la Înalta Curte

Foto: Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş - ultimii securişti trimişi în judecată de Parchetul General.

Un participant la Revolta de la Braşov din 1987 a povestit marţi, 12 aprilie, despre torturile la care a fost supus de forţele de represiune ale regimului comunist, audiat fiind, ca martor, în procesul torţionarilor lui Gheorghe Ursu. După greva masivă care l-a pus pe gânduri pe Ceauşescu, acesta a fost adus de la Braşov la Bucureşti unde a trecut prin bătăile Miliţiei şi prin torturile psihice ale Securităţii.
Dan Iacob a fost audiat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul în care foştii ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş sunt judecaţi în apel pentru infracţiuni contra umanităţii în legătură cu asasinarea disidentului Gheorghe Ursu. Cei doi sunt ultimii rămaşi în viaţă dintr-un lot de militari printre care se numărau George Homoştean (fost ministru de interne), precum şi Tudor Postelnicu (şef al Departamentului pentru Securitatea Statului în timpul regimului Ceauşescu), însă ultimii au murit înainte de proces.

„Luna de miere” în beciurile Miliţiei şi ale Securităţii
Dan Iacob a relatat că era proaspăt căsătorit în 1987, moment în care a participat ceea ce s-a numit „Revolta de la Braşov”, atunci când muncitori de la mai multe platforme industriale au intrat în grevă, care a degenerate într-o manifestaţie împotriva regimului comunist. Pentru faptul că a participat la acel protest, Dan Iacob avea să îşi petreacă „luna de miere” în beciurile Miliţiei şi ale Securităţii.

Arestat sub pretextul unui viol
„Am fost arestat, m-au ridicat de acasă în 18 noiembrie 1987 sub pretextul unui viol şi am fost dus la Miliţia Săcele. Motivul ridicării a fost confruntarea cu victima. Nu am recunoscut fapta şi aşa mi-au spus că au informaţii că pe dată de 15 am participat protest. M-au încătuşat şi m-au dus la Miliţia din Braşov. Erau foarte multă lume arestată. M-au băgat într-o celulă şi la un sfert de oră am fost scos la anchetă. M-au întrebat dacă am participat la eveniment. Am minţit că am fost la o prietenă de-a mea. Au mutat un dulap şi, în spatele lui, se află un belciug. Legat cu mâinile la spate şi trecute printre picioare am fost agăţat de acel belciug. Am fost bătut şi m-am trezit în celulă după câteva ore. Din nou am fost luat la interogatoriu şi s-a făcut o confruntare cu un coleg de muncă. A fost scos de sub un birou, era aşa de bătut că nu l-am recunoscut. A spus: ‘Dănuţe, recunoaşte, că ăştia ne omoară!’ ”, a relatat martorul.

Tortura „câinele”
Dan Iacob a declarat că miliţienii au adus un câine pentru a-l determina să recunoască participarea la Revolta de la Braşov.
„Apoi am fost dus într-o altă încăpere, cu birou. Pe birou erau mai multe poze. Un miliţian mi-a cerut să mă găsesc în acele poze. A intrat în coleg de-al lui şi a început să mă lovească cu bastonul în cap, acuzându-mă că umblu în acte. M-a pus să stau în genunchi la capătul biroului şi apoi a ieşit. După ce a ieşit acesta, a intrat primul şi m-a luat şi el la bătaie că nu i-am ascultat ordinul de a mă identifica în poze. A chemat un soldat şi am fost dus din nou în celulă. Am fost lăsat până aproape de miezul nopţii. La miezul nopţii m-au scos în alt birou cu un miliţian însoţit de un câine. A spus că acel câine este dresat să recunoască mincinoşii. M-ai pus să stau într-un picior după o demonstraţie făcută cu câinele, dându-i totodată comanda «atac». Miliţianul a părăsit camera şi eu am rămas într-un picior şi câinele în faţa mea. După o perioadă nu am mai rezistat şi când făceam o mişcare câinele mârâia. Mi-a venit ideea să îl scuip, că să îl păcălesc. Câinele, dând cu laba să se şteargă, schimbăm piciorul. După o perioada a intrat miliţianul şi m-a întrebat ce sport am făcut. Am spus că am făcut lupte. A zis că am o structura bună şi a dat ordin să fiu dus în altă cameră”, a spus Dan Iacob.

Bătut la tălpi: „Urlam ca din gură de şarpe”
Văzând că nu au obţinut ce au vrut cu ajutorul câinelui, miliţienii au început să îl tortureze.
„Acolo am fost urcat pe un scaun în genunchi cu faţă la zid şi tălpile spre cameră. Miliţianul a început să mă bată la tălpi. Urlam ca din gură de şarpe, mi-am pierdut cunoştinţa şi m-am trezit în celulă. Nu am mai fost scos la anchetă până pe 18 dimineaţa. Mi s-au pus cătuşe la mâini şi lanţuri cu o bilă de metal la picioare, fiind considerat periculos. Mai erau colegi tot aşa. Am fost urcaţi într-o dubă cu destinaţie necunoscută, nu spuneau unde ne duc. Unui miliţian i-am spus că mă strâng cătuşele. A zis: ‘până unde mergeţi voi, este suficient’. Am întrebat unde mergem şi mi-a răspuns: ‘unde se încălzesc gloanţele’. În dubă i-am recunoscut pe doi dintre colegii mei. Unul m-a întrebat: ‘Am auzit bine, ne împuşcă?’ Eu am zis: cred că da. Am mers 40-50 de minute cu duba. Am văzut plopi pe marginea drumului şi am dedus că suntem pe Calea Bucureşti. După 40 minute a oprit duba şi au coborât 2 ofiţeri cu mitraliere. Au deschis uşa doar ca să îi vedem şi am plecat mai departe. Am ajuns la Securitate, pe Calea Rahovei. Acolo am fost băgaţi în celulă, iar după 20 de minute am fost scoşi la anchetă”, a relatat martorul.

„Duceţi-l şi împuşcaţi-l!”
Un ofiţer i-a spus lui Dan Iacob că nu mai are nume şi că de atunci încolo va fi strigat „416”. „Mi-a mai spus că pentru circumstanţe atenuante voi primi 20 de ani şi pentru agravante voi fi executat, că depinde numai de mine. Am fost dus în camera până dimineaţa. Dimineaţa a început din nou anchetă. Mi-am menţinut declaraţia dată la Braşov . Am fost dus la ‘bicicletă’. E acel cadru de metal pe care ţi-l băgau pe sub braţe, iar cu picioarele atingeai foarte puţin pământul. După o perioadă ai senzaţia că ţi se desprind braţele şi omoplaţii. În jurul prânzului am fost luat şi dus din nou la anchetă. Au spus că soţia şi mama mea se prostituează în arest că să fiu eu liber. Nu pot reproduce cuvintele. Au spus că dacă recunosc, ele vor fi libere şi eu voi lua 18 ani. Atunci am recunoscut tot ce am făcut pe 15 noiembrie. Ofiţerul a spus apoi: «am scos totul de la el, duceţi-l şi împuşcaţi-l». M-au într-o celulă cu sânge aruncat pe jos pentru a mă impresiona. Când s-a deschis vizeta am primit ordinul: «în genunchi». Am spus asta e, Dumnezeu cu mila. Nu a fost să fie aşa, era parte a torturii psihice”, a spus Dan Iacob.

 
Procesul era cu 61 de persoane şi a durat 30 de minute
După ancheta de la Bucureşti, cei care au participat la grevă au fost duşi cu un autobuz înapoi la sediul Miliţiei din Braşov, escortaţi fiind de oameni înarmaţi şi de un procuror.
„Acolo ni s-au înapoiat actele şi hainele. Generalul Mihaela ne-a ţinut un discurs în care a spus că a două zi va avea loc procesul. A zis că nu vom fi condamnaţi la închisoare, ci doar mutaţi cu serviciul, dacă semnăm o foaie. Mulţi dintre noi au semnat. Am fost arestat cu 74 de kilograme şi m-am întors cu 50. Procesul era cu 61 de persoane şi a durat 30 de minute, timp în care am fost strigaţi de judecători. Le-am spus: aveţi în vedere tinereţea mea, voi fi stăruitor în muncă, mă voi reabilita. Condamnarea a fost de 6 luni cu suspendare. Eram bucuros, nu ştiam ce va urma. Am fost dus la întreprindere, mi s-a desfăcut contractul şi am fost dus la AMH Râmnicu Vâlcea, muncitor necalificat pe şantier, unde aveam normă. Am stat acolo până la Revoluţie. Mergeam zilnic şi dădeam declaraţii la Miliţie. Mi s-a pus ştampila cu dungă roşie pe buletin. Locuiam într-o baracă în colonia de şantier. Soţiei mele i s-a cerut la Securitate să divorţeze. După două luni au aflat că sunt căsătorit. Tot ce v-am relatat s-a întâmplat în luna de miere”, a mai relatat Dan Iacob.

Ultimii securişti trimişi în judecată de Parchetul General
În august 2016, Parchetul General i-a trimis în judecată pentru crime împotriva umanităţii pe Marin Pîrvulescu (maior în rezervă), Vasile Hodiş (colonel în rezervă), ambii fiind foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului. Alături de ei au fost deferiţi justitiţiei şi George Homoştean (fost ministru de interne), precum şi Tudor Postelnicu (şef al Departamentului pentru Securitatea Statului în timpul regimului Ceauşescu). Numai că ultimii doi au murit înainte ca dezbaterile pe fond să înceapă la Curtea de Apel Bucureşti.
Judecătoarea Mihaela Niţă de la Curtea de Apel Bucureşti i-a achitat pe Vasile Hodiş şi pe Marin Pîrvulescu pentru infracţiuni contra umanităţii cu motivarea că victima, adică Gheorghe Ursu, n-ar fi fost un disident în adevăratul sens al cuvântului. În prezent, dosarul se află în faza de apel, la Înalta Curte.

Foto: Ziare.com