Bolile imaginare se tratează greu

Teama de boală se găsește cu siguranță în fiecare persoană. Încercările de a preveni o anumită afecțiune este de asemenea un lucru obișnuit. Ce se întâmplă însă când acestea tind către extrem? Există oameni cărora le e frică tot timpul că se vor îmbolnăvi. Orice semn al unei banale răceli este imaginat ca fiind simptomul unei boli grave. „Hipocondria, cunoscută popular ca ipohondrie, este o teamă permanentă de a suferi de o afecțiune. De exemplu, o persoană de genul acesta se teme de sunetele normale ale abdomenului în timpul digestiei, de transpirație sau de petele naturale de pe piele, ca fiind semnele unei boli grave”, explică psihologul brașovean Iuliana Gorea. Persoanele cu hipocondrie sunt îngrijorate în mod special de un anumit sistem de organe, cum ar fi sistemul cardiac sau sistemul digestiv. Evaluarea medicală completă și asigurarea făcută de către medicul specialist că totul este normal nu elimină temerile bolnavului. Sau, în cazul în care le elimină, peste câteva zile apar alte temeri, legate de alt organ. Pe la medici De cele mai multe ori, ipohondrii contactează cât mai mulți medici în încercarea de a primi confirmarea imaginației lor. O persoană cu ipohondrie cu greu se lasă convinsă că nu are de ce să se îngrijoreze în ceea ce privește starea de sănătate. Peste câteva zile va fi convinsă că suferă de o altă boală și va relua vizitele la medici. Acest lucru va crea o stare de tensiune între medici și cel care suferă de ipohondrie. Astfel, se poate ajunge în situația în care, la un moment dat, când într-adevăr persoana cu ipohondrie se îmbolnăvește, diagnosticul să nu poată fi pus din timp. Deseori, aici se ajunge din cauza ipohondrilor care nu mai dau importanță simptomelor bolii pe care o au, ci caută alte boli pentru care să se adreseze altor medici. Interpretează greșit simptomele Deseori, ipohondrii provin din rândul persoanelor care au trecut printr-o perioadă stresantă sau au trăit un eveniment stresant. Ipohondria poate exista atât la femei, cât și la bărbați. În cele mai multe dintre cazuri, ipohondria apare la adulți și durează mai mulți ani. Până la ora actuală nu a fost identificată nicio modalitate de prevenire a ipohondriei. Există însă și persoane care se prefac că sunt bolnave pentru a beneficia de medicamente, bani și concedii medicale. Spre deosebire de acestea, ipohondrii nu se prefac, ci se simt bolnavi. Ipohondria se manifestă, îndeosebi, prin preocuparea față de boli și interpretarea greșită a simptomelor. La psihiatru Diagnosticul de ipohondrie este confirmat de medicul psihiatru, pe baza evaluării psihice și pe baza testelor de laborator. „Această boală se poate asocia cu anxietatea severă, depresia, schizofrenia. Când un pacient cu ipohondrie suferă și de anxietate severă, depresie sau schizofrenie, și aceste boli trebuie tratate. Medicul poate prescrie un medicament antidepresiv sau antianxios”, amintește psihologul Iuliana Gorea. În cazul ipohondrilor, psihoterapia nu este eficientă. Bolnavii cu această boală nu doresc să meargă la psihiatru sau la psiholog și, chiar dacă se lasă convinși să se adreseze terapeuților, nu vor să accepte că sunt ipohondri. Vizita la psiholog ameliorează „Există trei caracteristici principale în cazul ipohondriei. Prima ar fi sentimentul profund că există anumite afecțiuni corporale, urmată de focalizarea tuturor preocupărilor asupra stării de sănătate. Ultima trăsătură a ipohondriei e reprezentată de o stare de suferință psihică, cauzată de faptul că eventualele elemente anxioase și depresive asociate nu sunt explicate”, declară psihologul. Din păcate, această afecțiune nu se poate preveni, dar se poata trata. Atunci când o persoană cu hipocondrie suferă asociat și de depresie, anxietate sau psihoză, aceste suferințe trebuie tratate. Compasiunea și susținerea pot fi combinate cu un medicament antidepresiv, antianxios sau antipsihotic. Psihoterapia nu este eficientă, de obicei, la pacienții hipocondriaci. Cei mai mulți oameni cu această boală nu sunt dornici să consulte un psihiatru sau un psiholog. Cu toate acestea, un terapeut priceput poate, mai degrabă, ajuta pacientul să facă față acestor probleme, decât să îl vindece. Medicii și terapeuții trebuie să ia în serios simptomele pacientului, deoarece acestea sunt reale. Consultarea acestor medici poate decurge mai bine în cazul în care este realizată de către o echipă formată dintr-un medic și un psiholog. Scopul acestei consulații este de a menține o atitudine serioasă, respectuoasă față de nemulțumirile pacientului și de a evita testele și procedurile medicale invazive, riscante și inutile.