Boc vrea să intre în istorie!

Într-o alocuțiune patetică în fața senatorilor, premierul Boc le-a cerut să facă gestul care sa-i proiecteze - pe ei, împreună cu el, bineînțeles – în istorie, votând o lege a pensiilor pentru eternitate. N-am să intru în amănunte și n-am să insist asupra argumentării neinspirate pe care a utilizat-o (comparând acțiunea militarilor pe front, cu aceea a profesorilor de istorie care trudesc citindu-l pe Herodot). Am să mă refer doar la faptul că demersul premierului mi se pare inutil, sau superfluu. Premierul Boc a intrat în istorie. El va figura pe răbojul național la locul rezervat celui mai bine intenționat (n-am motive să mă îndoiesc) dar și celui mai neinspirat și mai lipsit de calitățile necesare unei asemenea funcții, personaj politic. În scurtul timp de când se află la cârma unei Românii în derivă a înregistrat câteva recorduri ce-l pot propulsa direct spre Guiness Book. Astfel, este primul premier postdecembrist dat jos de Parlament, pe motiv de incompetență! Nu i s-a mai întâmplat niciunuia dintre predecesorii săi o asemenea rușine: ca o moțiune de cenzură inițiată de opoziție să aibă succes, cu toată opoziția puterii! Apoi, deși concediat într-un mod rușinos, Emil Boc a mai reușit să gestioneze (așa cum a putut) alte două guverne de cârpeală, în prezent fiind la cel de-al patrulea. Emil Boc, rămâne în cartea de istorie (capitolul: „Așa nu!”) și prin performanța ca instituțiile deconcertate să aibe acum câte trei directori, dintre care nimeni nu știe care e cel valabil, datorită unei ordonanțe de urgență identică cu o alta respinsă de Curtea Constituțională. Tot Emil Boc se poate mândri cu faptul de a fi salvat FMI-ul, când acesta nu prea mai avea nici o treabă, aducându-l în România ca să ne dea bani de pensii și salarii. Una peste alta, destinul (prin mâna lui Traian Băsescu) l-a hărăzit pe Emil Boc să fie acela care trebuie să gestioneze cel mai amplu dezastru - național și moral – pe care-l cunoaște România în ultimele trei sferturi de secol. El apare, tot mai mult, cu imaginea unui șofer a cărui mașină nu se mai mișcă din loc din lipsă de combustibil și piese de schimb, dar căreia el se străduiește să-i pună la punct claxonul! Mereu în contratimp cu realitatea, Boc se află acum într-o campanie de convingere a Parlamentului și a populației că prevederile noii legi a pensiilor sunt corecte. Că militarii trebuie aduși la același numitor de „contributivitate” cu profesorii de istorie. Că „pensiile nesimțite” ale câtorva mii de profitori ai unui sistem creat cu intenție tot de politicieni sunt de vină că statul nu mai are bani și pentru amărâții care trag mâța de coadă, pentru că trebuie mai întâi să-și sature clientela politică. Nu, dl Boc nu trebuie să-și facă probleme cu eternitatea. Este deja acolo.