Boala sărutului amenință tinerii

Relațiile interumane scot în evidență obiceiuri proaste. Cel mai des, acestea se observă în colectivitate prin utilizarea aceleiași sticle pentru a bea apă, strănutul cu gura deschisă într-un autobuz plin sau pur și simplu sărutul. De câte ori nu ați folosit expresia „a fost un sărut nevinovat, nu s-a întâmplat nimic”? De multe ori, un sărut ca oricare altul poate aduce o nouă internare în spital. Cum? „Boala sărutului sau mononucleoza infecțioasă este o afecțiunea acută, virală, produsă de virusul Epstein-Barr, cu transmitere aerogenă, prin picături de salivă și secreții faringiene contaminate cu virus. Se manifestă în special la persoanele tinere, la adolescenți, de aici și denumirea populară”, explică șef lucrări dr. Maria-Elena Cocuz, șeful Secției de Adulți din cadrul Spitalului de Boli Infecțioase Brașov. Din cauza faptului că transmiterea se realizează aerogen, afecțiunea se poate întâlni totuși la aproape orice vârstă, inclusiv la copiii mici. Simptome de răceală Perioada de incubație durează între patru și șase săptămâni. „Ca manifestări clinice, bolnavul prezintă febră, dureri în gât cu aspect la examinarea locală de amigdalită acută. De asemenea, prezintă inflamarea ganglionilor submandibulari”, explică medicul. Foarte important este faptul că, pe lângă simptomele descrise, pacientul mai poate prezenta afectarea ficatului și mărirea în dimensiune a splinei. Afectarea hepatică și cea splenică sunt diagnosticate întotdeauna prin investigații de laborator și ecografii abdominale. În afară de problemele hepatice și ale splinei, diferența simptomatologică dintre o răceală banală și mononucleoză nu se poate stabili. Ambele au același tabel clinic de semne, de aceea este foarte importantă consultarea unui medic specialist când se observă apariția unor dureri în gât sau ganglioni inflamați. Acesta este cel care va da rezultatul final, hotărând dacă e mononucleoză sau o simplă angină. Deși nu este o boală gravă, mononucleoza necesită internare în spital, atenta observare fiind de obicei preferată de medici. Uneori există și complicații Deși virusul rămâne în organism toată viața, de cele mai multe ori, mononucleoza nu reprezintă un pericol. Majoritatea persoanelor sunt expuse virusului Epstein Barr până la 35 de ani, iar organismul lor produce anticorpi. În acest fel se creează imunitate - persoanele care au avut infecția devin imune și nu vor mai face niciodată mononucleoza, dar rămân purtătoare, virusul putând reapărea periodic în salivă. „Principala complicație, splenomegalia (mărirea dimensiunii splinei - n.r.) poate merge până la ruptura splinei. Aceasta devine friabilă și la orice lovitură mai puternică se poate produce ruptura. În acest caz, manifestările sunt dureri puternice în partea stângă, însoțite de amețeli, tahicardie (ritm cardiac rapid - n.r.), tulburări de respirație și manifestări hemoragice”, explică dr. Maria-Elena Cocuz. Investigații medicale Durata bolii variază, faza acută se manifestă în general două săptămâni. Totuși, oboseala poate persista timp de câteva săptămâni sau, în 1 -2 % din cazuri, timp de câteva luni. Decesul survine în mai puțin de 1% din cazuri, în principal din cauza complicațiilor. Obiectivul tratamentului constă în reducerea simptomelor până la vindecarea completă și în prevenirea complicațiilor. Cu excepția acestor măsuri, nu există un tratament specific pentru mononucleoză infecțioasă, deoarece boala este ușoară și dispare în general de la sine în 2 -3 săptămâni. Tratarea simptomatică este preferată, adică înlăturarea febrei și tratarea amigdalitei.