BNR: Locuinţele din Braşov şi Cluj sunt supraevaluate

Locuinţele din Braşov sunt supraevaluate, arată Banca Naţională într-un raport publicat săptămâna trecută.
Astfel, conform raportului în Bucureşti şi Timişoara activele imobiliare rezidenţiale sunt subevaluate, în timp ce în Cluj-Napoca şi Braşov sunt supraevaluate, iar în Constanţa sunt corect evaluate.
Preţurile proprietăţilor rezidenţiale au crescut în România în prima jumătate din anul trecut cu 8,5 la sută în termeni anuali, menţinându-se însă la cel mai redus nivel din regiune şi, totodată, sub media Uniunii Europene şi a celei aferente zonei euro, arată raportul. Totodată, pe parcursul ultimilor 10 ani, dinamica preţurilor proprietăţilor rezidenţiale din România a fost mai redusă comparativ cu cea a preţurilor din regiune.
Indicatorul preţ/venit (price-to-income) pune în evidenţă eterogenităţi în plan regional în ceea ce priveşte timpul necesar achiziţionării unei locuinţe cu două camere, la 55 de metri pătraţi, fără a lua în calcul cheltuielile de subzistenţă sau economisirea şi fără sprijin financiar de la bănci. Diferenţele provin atât din preţul proprietăţilor imobiliare evaluate diferit în funcţie de regiune, cât şi din discrepanţele în ceea ce priveşte veniturile. Cel mai ridicat nivel al indicatorului este înregistrat în Cluj, unde sunt necesari aproximativ 11 ani pentru achiziţia unei locuinţe fără finanţare de la bănci. „Această evoluţie survine pe fondul ecartului considerabil dintre ritmul de majorare a preţurilor imobiliare şi ritmul de creştere a veniturilor populaţiei, întrucât preţurile imobiliare au crescut într-un ritm mult mai accelerat comparativ cu veniturile”, arată BNR. În contrast, în judeţe precum Giurgiu, indicatorul nu depăşeşte valoarea de şase ani.
În plan internaţional, principalele centre urbane din România se situează sub valorile indicatorului calculat pentru capitalele ţărilor vecine. Astfel, pentru achiziţia unei locuinţe de 55 mp fără a contracta un credit imobiliar sunt necesari aproape 18 ani în Praga, în jur de 15 ani în Budapesta şi în Varşovia şi aproximativ 12 ani în Viena. În profil teritorial, analiza deviaţiei indicatorului preţ/venit faţă de media pe termen lung a acestuia pune în evidenţă disparităţi semnificative în rândul principalelor oraşe din România, subliniază raportul. Astfel, în Bucureşti şi Timişoara activele imobiliare rezidenţiale sunt subevaluate, în timp ce în Cluj-Napoca şi Braşov, sunt supraevaluate, iar în Constanţa sunt corect evaluate.
Evoluţiile preţurilor din perioada următoare depind de o serie de factori precum condiţiile macroeconomice, înăsprirea generalizată a condiţiilor de finanţare pe fondul creşterii ratelor de dobândă şi majorarea incertitudinilor în noul context geopolitic. Aceştia sunt de natură să diminueze cererea potenţială din partea populaţiei şi, implicit, să tempereze creşterea preţurilor imobiliare, conchide raportul.