Blestemul nucului: „încă mai există această credinţă“

Ţăranul român a fost întotdeauna însoţit de legende şi credinţe din bătrâni, chiar dacă unele nu aveau nicio logică. Una dintre aceste vechi credinţe se referă la nuc. Lemnul, de altfel, era o materie primă de bază în vechiul sat românesc, iar nucul avea o semnificaţie aparte.
Cei care plantau un pom aveau, în general, motive să fie plini de speranţă. Însă atunci când vine vorba despre nuc, acesta nu putea fi plantat oricum şi oricând. Vechile credinţe populare spuneau că pomul este blestemat, iar cel care va planta un astfel de pom va muri atunci când pomul va ajunge la grosimea gâtului unei persoane. Se credea că sub fiecare frunză de nuc stă ascuns un demon, iar pentru a scăpa de blestem, acesta trebuia plantat doar atunci când era un eveniment important în viaţa familiei, precum naşterea unui copil.

Mituri neconfirmate
Alte mituri arătau că nu e bine să dormi la umbra unui nuc. Deşi este cunoscut faptul că nucul are un conţinut mare de iod, cercetările ştiinţifice au demonstrat că nu prezintă niciun fel pericol pentru sănătatea omului.
„Se crede că umbra nucului este dăunătoare fiinţei umane (...). În preajma nucului nu cresc plante, nici prea multă iarbă, iar omul şi necuvântătoarele devin neliniştite. Nucul este considerat a fi un arbore demonic atât în spaţiul cultural românesc, cât şi în alte spaţii culturale”, explică conf. univ. Delia Anamaria Răchişan, în lucrarea „Nucul şi nucile în mentalitatea tradiţională românească”.
Ea mai arată, citând din „Dicţionar de simboluri şi arhetipuri culturale“ al lui Ivan Evseev, că „după Talmud, fiecare cracă de nuc are nouă frunze şi sub fiecare frunză se ascunde un demon“. „Și în aria noastră culturală, nucul nu se plantează în curte, deoarece sub nuc nu creşte nimic altceva şi mai există credinţa că cel care va planta un nuc va muri în momentul în care grosimea tulpinii sale atinge pe cea a grumazului omului“, arată Răchişan.

Legende de la Adam şi Eva
Mai multe legende se leagă de nuc şi de fructele lui. Se credea că dacă ascundeai un smoc de păr al unui copil într-o scorbură de nuc, copilul va avea părul mare şi frumos. De asemene, fetele îşi ascundeau astfel firele de păr care rămâneau după pieptănat, pentru a avea păr bogat şi frumos.
O altă legendă este legată de Adam şi Eva şi se spune că Eva a visat că dacă vor mânca fiecare câte două nuci, vor putea avea copii. Probabil aici îşi are originea o veche credinţă populară. „Nucile devin un simbol al fecundităţii. De exemplu, în spaţiul cultural românesc, mireasa când intra în biserică avea asupra ei atâtea nuci câţi copii dorea să aibă”, mai arată Delia Răchişan în lucrarea sa.
În satele româneşti, nucile sunt un dar ritualic care se oferă colindătorilor, alături de mere, bucate tradiţionale. În Ţara Codrului, în loc de bradul împodobit cu globuri, beteală şi bomboane de brad, existau pomi de Crăciun de care se aninau nuci învelite în staniol, mai arată profesoara.

Când poate fi periculos
Deşi vechile credinţe populare fac din nuc un pom care creează cel puţin sentimente de disconfort, dacă nu chiar teamă, în realitate, acestea sunt doar superstiţii. Singurul pericol pentru sănătate este prin păstrarea incorectă a nucilor, care se pot infesta cu aflatoxină, un mucegai care poate favoriza apariţia unor forme de cancer.
Cert este însă că frunzele şi fructele nucului sunt folosite în industria alimentară sau în cea cosmetică şi farmaceutică, deoarece au beneficii recunoscute asupra organismului, iar lemnul are mare căutare pentru colecţionarii de piese de mobilier unicat.