Blana ursului din pădure

Domnul Nelu Tătaru zice că suntem într-o fază de stabilizare a numărului de infectări, la 9 - 10.000 zilnic. Eforturile de atingere a acestui obiectiv se văd. De vreo câteva zile comunicatele GCS întârzie, semn că mai sunt socoteli de făcut înainte de a fi date publicităţii. Ceea ce înseamnă că numărul de infectaţi poate fi ţinut sub control din calculator şi că se iau în considerare doar cazurile care nu pot fi excluse din alte motive. Singurul lucru mai greu de ţinut sub control este numărul deceselor. Chiar dacă acum se recurge la procedura inversă, de a nu mai fi adunaţi laolaltă morţii din toate categoriile. Încep deci să mai moară oameni şi din cauză comorbidităţilor, fără să mai fie nevoie să li se acorde beneficiul covid-ului. Dar asta esteo altă statistică, cu alte scopuri.

Prin declaraţia sa ministrul Tătaru dezvăluie strategia de campanie electorală a liberalilor. Trebuie oprit cu orice preţ avansul numărului de infectaţi, măcar până la 6 decembrie. Câţi sunt până acum sunt deajuns. Fixarea pe platoul celor 10.000 poate face mai suportabil fenomenul, inclusiv pentru opinia publică, excesiv bombardată de ştirile şi previziunile catastrofice. De aici, de pe platou, se poate pune în discuţie subiectul salvator: vaccinul!

Deocamdată acesta este ca blana ursului din pădure, din care Comisia Europeană croieşte câte un petic, mai mare sau mai mic, pentru fiecare ţară membră, iar acestea, odată ce îl primesc, încep să îl împartă la rândul lor. Intră în joc tehnologia împărţelii, cu atribuţii, proceduri de manipulare, priorităţi şi justificări. Este palierul pe care Guvernul şi preşedintele său încearcă să fixeze dezbaterea publică, arogându-şi meritele pentru obţinerea celei mai bine repartiţii posibile. Asta până în 6 decembrie. După aceea, se poate reveni la chestiunea de fond, cu posibilitatea ca măsurile extreme necesare în situaţia scăpării de sub control a epidemiei să poate fi luate de noua majoritate netoxică, care se presupune că se va instala la butoane.

Îmi trece prin cap o idee trăsnită: ce s-ar întâmpla dacă, absolut întâmplător, vreo instituţie medicală oarecare, va ajunge să descopere un tratament ieftin şi eficient, de genul celui cu 16 pastile luate deodată, experimentat deja la Timişoaara ? Şi când se va constata că va fi  mai suportabil şi mai sigur să te imunizezi trecând prin infecţie, decât să rişti efectele secundare ale oricărui vaccin făcut pe grabă, fără a fi trecut prin fazele clinice necesare, cu gândul doar la marea lovitură financiară? Nu ar fi o catastrofă pentru toate marile concerne care au riscat şi supralicitat pentru producerea lor, dar şi pentru guvernele şi entităţile care au contractat produsele pe sume imense? Iată de ce cred că orice astfel de iniţiativă va fi ucisă din faşă şi că unica noastră nădejde va trebui să fie VACCINUL. În varianta sa obligatorie...