Biserica de piață

De când Înalt Prea Fericitul Daniel a devenit manager general al companiei în care acționar unic este Domnul, soarta Bisericii Ortodoxe Române se îmbunătățește văzând cu ochii, grație unui business plan alcătuit pe baze realiste și a unui complex program de vânzări care ține cont în cel mai înalt grad de nevoile pieței. Față de epoca romantică a patriarhului Teoctist, regimul Daniel semnifică racordarea religiei la principiile de bază ale economiei de piață. În anii din urmă s-au ridicat măcar la fel de multe biserici ca cele dărâmate de Ceaușescu. Fastul și dotarea tehnică a celor existente sunt la nivelul exigențelor noului mileniu. Tot mai des, prin hramuri, sfințiri sau alte operațiuni tehnice, biserica este personajul principal al evenimentelor zilei, iar mulțimile de credincioși care dau năvală să se închine la sfintele moaște sau să apuce câte ceva din merindele puse gratuit la dispoziția lor necesită serioase intervenții din partea forțelor de ordine. Mai mult: atât la centru cât și în „filiale” și-au făcut apariția, pe lângă lăcașele de cult, veritabile complexe hoteliere, cu servicii de top, în care, credincioși sau necredincioși, pot beneficia de confort și de atmosfera necesară unei relaxări depline. Aceste dotări sunt realizate din fondurile proprii ale bisericii, din contribuții ale diverșilor demnitari cu credință și posibilități sau din tradiționala milostenie a publicului larg. Nu întâmplător, această veritabilă politică culminează cu înălțarea unor monumente de cult – precum Catedrala Neamului, sau alte catedrale ridicate de primari ambițioși, precum Pandele din Tunari. Un lucru n-am prea văzut în ultima vreme: cum se îngrijește biserica de cei mulți aflați în nevoie. Câte azile au luat naștere pe lângă mănăstiri? Câți flămânzi fără ajutor sunt hrăniți prin cantine parohiale, cum sunt ajutați, în general, cei care au cea mai mare nevoie de ajutor? Aici biserica noastră cea pragmatică rămâne cam de căruță și nu e de mirare că tot mai des îi iau fața – la acest capitol, al vocației caritabile – diversele culte active și dinamice, care-i răpesc și contingente importante de enoriași.