Bate Vântu dinspre Cotroceni?

A devenit un loc comun ca atunci când Parchetul orchestrează o reținere spectaculoasă a unui VIP, acesta să ridice mâinile încătușate pentru a fi bine văzute de presă și să transmită dedicații către cel de care este sigur că se află la originea acestor acțiuni: Traian Băsescu. A făcut-o Patriciu, au făcut-o Iacubov și Sechelariu, a făcut-o Voicu. Într-un fel, a repetat-o și Sorin Ovidiu Vântu, chiar dacă poliția nu apucase să-l doteze cu cătușele tradiționale. Întâmplător sau nu, cu toții au fost, în diferite etape ținte ale atacurilor președintelui, finalizate aproape logic – pentru o mare parte a opiniei publice – cu acțiuni ale justiției. În cazul lui Vântu lucrurile sunt oarecum diferite. Dacă cei citați s-au plasat clar pe o baricadă opusă președintelui, fie într-un partid rival, fie într-o grupare adversă, Vântu a dansat pe sârma subțire a unei relații incerte. În prima parte a mandatului său prezidențial, Băsescu a încercat să facă din Vântu un aliat, împotriva „mogulului” imoral Voiculescu. A făcut-o cu discreție, iar relația nu a devenit publică decât atunci când Vântu a anunțat că va face dezvăluiri despre întâlnirile lor clandestine prin diferite parcări. A fost trecut în tabăra adversă a „mogulilor răi” în campania electorală, când a fost clar că nu va putea beneficia de sprijinul grupării sale de presă. Demonizarea sa a devenit totală odată cu întrebarea pe care candidatul Băsescu i-a adresat-o candidatului Geoană în legutură cu locul în care-și petrecuse seara din ajunul confruntării. Odată cu degradarea tot mai accentuată a situației politice și economice și cu acutizarea criticilor venite din partea presei, grupul lui Vântu a devenit ținta numărul 1 a acțiunilor de retaliere. Semnalul a fost dat de ordonanța referitoare la drepturile de autor, care avea rolul să provoace revolta angajaților pe care urma să-i afecteze, cei mai numeroși fiind în grupul de presă Realitatea, care mai avea și alte probleme. Mișcarea s-a dovedit neinspirată, efectele sale rasfrângându-se asupra unor categorii mai largi decât se estima. Reținerea lui Vântu vine ca o mișcare aproape logică în acest context în care presiunile critice ale presei deveniseră practicde nesuportat de o putere aflată în degringoladă. Parchetul a declanșat percheziții pe la casele lui Vântu sperând să găsească dovezi ale unui caz consumat cu aproape zece ani în urmă, ceea ce vădește un optimism exagerat. Reținut pentru „favorizarea infractorului”. Vântu urmează traseul clasic, al celor de la care Parchetul speră să obțină probe pe fondul stărilor pe care le induce condiția de arestat.