Bătătorul de covoare a demisionat

Modalitățile prin care studenții încearcă să supraviețuiască, să mai „stoarcă” un ban din te-miri-ce ocupație i-a amuzat întotdeauna pe cei din jur. Fie că făceau rost de o mașină de spălat și-și transformau camera în spălătorie, fie de un xerox și deveneau patroni de „Centru de copiere” sau se făceau prestatori de servicii cumpărând țigări și suc pentru colegii de cămin – ocupațiile lor nu au fost niciodată pline de demnitate sau de mândrie. Cei care nu au nici măcar un calculator dotat cu unitate DVD, ca să vândă compact discuri piratate, au ales munca de jos. Așa a ajuns Dumitru „la coada vacii” – în acest caz, a bătătorului de rufe. Nu a putut să facă față injuriilor... Dumitru nu a dorit să vorbească prea mult despre el. Deja bătutul de covoare a fost o amintire urâtă din trecutul lui de student. „M-am gândit să bat covoare în preajma sărbătorilor. Știam că atunci toată lumea își face curat și că ar avea nevoie de ajutor. Dar nu prea am avut căutare”, ne-a spus Dumitru. Tânărul a gândit chiar și o ofertă de prețuri diferențiată pe gradul de efort depus. „Pentru covoare mari, mai mari de 2 metri pe 2, luam 100 de mii. Pentru alea mai mici luam 50. Nu mi se pare mult. Dacă era să fie, mai lăsam din preț”, ne-a spus bătătorul de covoare. Tânărul a început să-și facă reclamă pe la avizierul căminelor, să-și lase numele de la contul de chat – cei care doreau puteau să-l contacteze pe internet. Dezamăgirea a venit din partea unui mare client. „M-a sunat cineva de la o unitate militară. Avea de bătut pături de armată. Avea multe și m-a întrebat cât îi cer ca să le bat. Când i-am spus prețul a început să mă înjure”, a spus Dumitru. Chiar și pentru un bătător de covoare, înjuriile militărești au umplut paharul. „Mi-am zis că nu se merită să îndur așa ceva pentru nimic în lume și am renunțat la bătutul covoarelor”.