Bătălia pentru istorie

Stadionul „Philips” din Eindhoven va găzdui, miercuri, finala celei de-a doua competiții europene intercluburi, Cupa UEFA. Pe gazon vor intra două formații cărora nimeni nu le dădea șanse prea mari ca să ajungă până în ultimul act al competiției: formația engleză Middlesbrough și echipa spaniolă FC Sevilla. De prima dintre ele, pe iubitorii fotbalului din România nu-i leagă amintiri prea plăcute,„Boro” fiind formația care a pus capăt parcursului Stelei în competiție, chiar în faza semifinalelor. FC Middlesbrough este abia la al doilea sezon european din istoria sa, precedenta participare într-o competiție internațională datorându-se câștigării Cupei Ligii Angliei, în 2004, dar, în prezent, are suficientă experiență la acest nivel, după cele 14 meciuri disputate în actuala ediție a Cupei UEFA. În stagiunea trecută, formația pregătită de Steve McLaren a părăsit competiția în faza optimilor de finală, fiind eliminată de cea care avea să devină una dintre finaliste, Sporting Lisabona. De partea cealaltă, Sevilla se află la al optulea sezon european, având la activ șase participări în Cupa UEFA, una în Liga Campionilor și alta în Cupa Cupelor. Anul trecut, ibericii au ajuns, ca și Middlesbrough, tot până în optimile de finală ale Cupei UEFA, fiind eliminați de gruparea italiană AC Parma. În finala Cupei UEFA s-a mai desfășurat o singură dată un duel anglo-spaniol, în ediția 2000-2001, când FC Liverpool a învins, la Dortmund, formația la care juca la acea vreme și Cosmin Contra, Deportivo Alaves, cu scorul de 5-4, după prelungiri. Cluburile engleze au câștigat de șase ori trofeul, pe care Middlesbrough și Sevilla și-l vor disputa joi, în timp ce spaniolii au triumfat de trei ori. Italia deține recordul în această competiție, formațiile din peninsulă triumfând în Cupa UEFA de nouă ori. Câștigătoarea competiției va întâlni echipa care va triumfa în Liga Campionilor, pe 25 august, pe stadionul”Luis al II-lea” din Monaco, cele două urmând să-și dispute Supercupa Europei. Parcurs de excepție FC Middlesbrough a debutat în actuala ediție a Cupei UEFA cu o victorie pe teren propriu, 2-0 în fața grecilor de la Xanthi, urmată de o remiză albă în retur și a obținut calificarea în faza grupelor, pe care au încheiat-o fără înfrângere. În primul meci din Grupa D, olandezul Jimmy Floyd Hasselbaink le-a adus englezilor trei puncte în partida de la Zürich, cu Grasshoppers (1-0), după care a urmat un nou succes, de data aceasta pe teren propriu, 3-0 cu ucrainienii de la Dnepr Dnepropetrovsk, când Viduka a reușit o”dublă”, după ce Yakubu Ayegbeni deschisese scorul. După un 0-0 pe terenul olandezilor de la AZ Alkmaar, în etapa a treia, Middlesbrough a devenit prima echipă care a obținut calificarea în șaisprezecimile Cupei UEFA. Cu toate că ultimul meci din grupă, disputat pe 15 decembrie 2005, cu bulgarii de la Litex Lovech, pe „Riverside”, nu mai avea importanță prea mare pentru „Boro”, elevii lui Steve McLaren s-au mobilizat și s-au impus cu 2-0, prin reușitele italianului Maccarone din ultimul sfert de oră. În șaisprezecimi și optimi, Middlesbrough a reușit să elimine două echipe de calibru. Mai întâi, gruparea engleză s-a confruntat cu germanii de la VfB Stuttgart, antrenați la acea vreme de Giovanni Trapattoni, iar cei de la „Boro” a reușit să se impună în tur, pe terenul acestora, cu 2-1, reușitele lor fiind semnate de Hasselbaink și Parnaby. În retur, în ciuda faptului că au încasat repede un gol de la Stuttgart pe „Riverside” (’13, Tiffert), englezii au reușit să reziste și au obținut calificarea, în ciuda înfrângerii cu 1-0. A urmat apoi „dubla” cu formația lui Cristian Chivu, AS Roma, adjudecată de elevii lui McLaren la limită, grație regulii numărului de goluri mai multe înscrise în deplasare: 1-0 pe „Riverside” și 1-2 pe „Olimpico”. De atunci, suporterii englezilor au început să spere chiar în calificarea în finală. Nimeni nu se aștepta însă la ceea ce avea să urmeze, adică încă două calificări obținute în urma unor răsturnări mai mult decât spectaculoase de scor. Middlesbrough a pierdut în sferturi, cu 2-0, pe terenul formației elvețiene FC Basel, dar, deși condusă cu 1-0 pe „Riverside”, în manșa a doua, s-a impus în final cu 4-1, și a reușit accederea în penultimul act. Viduka (’33, ’57), Hasselbaink (’79) și Maccarone (’90) sunt cei cărora suporterii englezi trebuie să le mulțumească pentru continuarea visului lor european. Din păcate, ultima formație pe care Middlesbrough a eliminat-o a fost una din România, Steaua București, scoasă din competiție de englezi într-o manieră asemănătoare. După înfrângerea de la București (0-1), „Boro” s-a mobilizat incredibil și cu toate că a fost condusă cu 2-0 în manșa a doua, a reușit să revină și să marcheze de patru ori prin Maccarone (’33, ’89), Viduka (’64) și Riggot (’73). Acest succes a fost decisiv pentru propulsarea antrenorului Steve McLaren în funcția de selecționer al Angliei, pe care o va prelua pe 1 august. Adversari facili Spre deosebire de Middlesbrough, spaniolii de la FC Sevilla nu au întâlnit adversari foarte puternici în drumul lor către finala Cupei UEFA și, la rândul lor, au câștigat grupa din care au făcut parte. Ibericii au debutat în primul tur al competiției cu un egal, 0-0, pe teren propriu, cu modesta formație germană Mainz, obținând calificarea în urma sucesului cu 2-0 din retur (Kanoute ’9, ’40). În Grupa H, din care a făcut parte Sevilla, spaniolii nu au avut probleme în a se impune ca lideră cu doar șapte puncte, după succesele de pe teren propriu cu Beșiktaș Istanbul (3-0) și Vitoria Guimaraes (3-1), înfrângerea de la Sankt Petersburg, cu Zenit (1-2), și egalul de pe teren propriu cu Bolton (1-1). În șaisprezecimile de finală, spaniolii s-au confruntat cu echipa rusă Lokomotiv Moscova, pe care au învins-o în două rânduri. Mai întâi, elevii lui Juan De La Cruz Ramos s-au impus în Rusia, cu 1-0 (Jordi ’75) după care a urmat victoria de pe „Ramón Sánchez-Pizjuán”, cu 2-0 (Maresca ’34, Puerta ’90). În optimi, Sevilla a avut un adversar francez, OSC Lille, pe care l-a depășit după înfrângerea cu 1-0 din prima manșă și victoria cu 2-0 de pe teren propriu din retur (Kanoute ’29, Luis Fabiano ’45). În antepenultimul act al competiției, sorții le-au hărăzit spaniolilor un adversar pe care îl cunoșteau foarte bine și în fața căruia pierduseră în grupe, formația rusă Zenit Sankt Petersburg. De data aceasta câștig de cauză au avut ibericii, care au luat o opțiune serioasă de calificare după meciul tur, disputat la Sevilla și câștigat cu 4-1, grație golurilor marcate de Saviola (’14, ’80), Marti (’56-penalty) și Adriano (’90+3). Singura formație de calibru pe care formația lui Juan De La Cruz Ramos au întâlnit-o pe parcursul lor către ultimul act a fost FC Schalke 04, pe care spaniolii au reușit să o elimine greu. Primul meci s-a disputat pe „Arena Aufschalke” din Gelsen-kirchen și cele două echipe au terminat la egalitate, 0-0, în ciuda faptului că germanii au ratat câteva ocazii clare. În meciul retur, după 90 de minute avea să se înregistreze același scor, însă în prelungiri Puerta a reușit să penetreze poarta nemților în minutul 101 și să o ducă pe Sevilla în finala de la Eindhoven. Brigadă germană Arbitrul german Herbert Fandel va conduce la centru finala Cupei UEFA, care se va disputa, miercuri, de la ora 21.45, pe Philips Stadion din Eindhoven, între formațiile Middlesbrough FC și FC Sevilla. Herbert Fandel va fi ajutat la cele două linii de compatrioții săi Carsten Kadach și Volker Wezel, iar Florian Meyer va fi rezervă. Germanul Fandel a arbitrat și derby-ul Rapid - Dinamo, scor 3-0, din 12 aprilie, din etapa XXII-a a Diviziei A, unul dintre asistenți fiind Volker Wezel. Herbert Fandel a mai condus partida România - Italia, scor 0-2, disputată pe 24 martie 2001, la București, în grupa a VIII-a a preliminariilor Cupei Mondiale din anul 2002. Sărbătoare totală Orașul Eindhoven așteaptă cu nerăbdare cel mai important eveniment sportiv găzduit în ultimii ani și este greu de imaginat atmosfera pe care o trăiește urbea olandeză în aceste zile. La Eindhoven s-a mai disputat ultimul act al Cupei UEFA în anul 1978, când formația locală, PSV, a câștigat trofeul după victoria, cu 3-0, în fața francezilor de la Bastia. La acea vreme, finala se disputa însă după sistemul tur-retur, astfel că în acest an a fost pentru prima dată când Eindhoven a fost desemnată de UEFA să organizeze finala unei competiții europene intercluburi și nimeni nu a fost mai mândru de acest lucru decât primarul orașului, Alexander Sakkers. Potrivit acestuia, evenimentul de miercuri reprezintă o ocazie bună de a pune Eindhoven în centrul atenției europene. „Suntem mândri. Este fantastic că avem onoarea de a găzdui în oraș un eveniment internațional, așa cum este finala Cupei UEFA. Pentru toți locuitorii orașului ar trebui să fie o mare sărbătoare. Îmi pare rău că nu toată lumea poate să intre pe stadion”, a spus Sakkers. Primarul a mai precizat că la Eindohoven, în zilele premergătoare finalei, vor avea loc o serie de manifestări dedicate în special tinerilor. Șapte formații din șapte țări În ultimele șapte ediții ale Cupei UEFA, de fiecare dată trofeul a fost câștigat de o echipă dintr-o țară diferită. Parma a adus cupa în Italia, în 1999, trofeul poposind apoi, surprinzător, în 2000, la Istanbul, grație succesului obținut de Galatasaray. Liverpool a triumfat în anul următor, iar apoi a fost rândul olandezilor de la Feyenoord, care au câștigat finala din 2002. Câștigătoarea din 2003 a venit din Portugalia și s-a numit FC Porto, pentru ca în ediția următoare cupa să râmână tot in Peninsula Iberică, dar în Spania, la Valencia. În 2005, trofeul a ajuns pentru prima dată în estul Europei, rușii de la ȚSKA Moscova fiind cei care au spart gheața. Performanța acestora este remarcabilă, ei reușind să învingă în finală pe Sporting Lisabona (3-1), chiar în capitala Portugaliei. Câștigătoarele Cupei UEFA: 1971-72 Tottenham Hotspur (Anglia), 1972-73 Liverpool (Anglia), 1973-74 Feyenoord (Olanda), 1974-75 Borussia Mönchenglad (Germania de Vest), 1975-76 Liverpool (Anglia), 1976-77 Juventus (Italia), 1977-78 PSV Eindhoven (Olanda), 1978-79 Borussia Mönchenglad (Germania de Vest), 1979-80 Eintracht Frankfurt (Germania de Vest), 1980-81 Ipswich Town (Anglia), 1981-82 IFK Göteborg (Suedia), 1982-83 Anderlecht (Belgia), 1983-84 Tottenham Hotspur (Anglia), 1984-85 Real Madrid (Spania), 1985-86 Real Madrid (Spania), 1986-87 IFK Göteborg (Suedia), 1987-88 Bayer Leverkusen (Germania de Vest), 1988-89 Napoli (Italia), 1989-90 Juventus (Italia), 1990-91 Inter Milano (Italia), 1991-92 Ajax Amsterdam (Olanda), 1992-93 Juventus (Italia), 1993-94 Inter Milano (Italia), 1994-95 Parma (Italia), 1995-96 Bayern München (Germania), 1996-97 Schalke 04 (Germania), 1997-98 Inter Milano (Italia), 1998-99 Parma (Italia), 1999-00 Galatasaray (Turcia), 2000-01 Liverpool (Anglia), 2001-02 Feyenoord (Olanda), 2002-03 FC Porto (Portugalia), 2003/2004 Valencia (Spania), 2004/2005 ȚSKA Moscova (Rusia).