Băsescu-USL: de două ori K.D.!

Când spuneam, într-un comentariu anterior, că USL-ul îi serveşte pe tavă lui Băsescu ocazii pentru a înscrie puncte în meciul surd dintre cei doi poli de putere nu-mi imaginam că Ponta&Comp vor recidiva cu atâta promptitudine.

Noul prilej pentru o ieşire marţială pe scările Cotrocenilor într-o nouă partidă de răfuială în direct a fost determinat de intenţia majorităţii parlamentare de a constitui o comisie de anchetă care să investigheze circumstanţele în care instituţii ale statului au îndeplinit sarcini pentru o entitate privată. Mai exact, condiţiile în care Ioana Băsescu a dobândit – cumpărând prin credit – un teren de 300 de hectare păreau să indice faptul că procurorul Papici ar fi solicitat organelor locale date legate de situaţia acestor terenuri. Informaţia a fost însă luată după ureche, iar iniţiativa parlamentară una pripită, în condiţiile în care s-a dovedit că nefericitul procuror făcuse acea solicitare anterior tranzacţiei şi fără legătură cu aceasta. (Ceea ce l-a obligat pe preşedinte să facă cunoştinţă cu protejatul său, dându-i un telefon prin care i-a cerut scuze că l-a implicat fără voie în acest scandal lăsând totodată prilejul să constate că procurorul este mai tânăr decât credea).

Gafa a fost prompt sancţionată de către partea vătămată într-o intervenţie televizată de o violenţă fără precedent, în care cuvintele “plagiator” şi “mincinos” s-au repetat de câteva zeci de ori, deşi în cazul de faţă n-aveau nici o legătură cu subiectul. Traian Băsescu a învăţat însă un truc. Şi anume că, indiferent de subiect, cu cât repeţi mai des şi mai apăsat un cuvânt sau o expresie, cu atât ai mai multe şanse să se întipărească în memoria audienţei. A practicat, cu succes, această şmecherie, cu “instituţiile verticale”, “statul de drept”, “sugrumarea justiţiei” în orice situaţie, reuşind să lase senzaţia unor situaţii reale.

Atât a fost de prompt preşedintele în această replică încât n-a mai contat că s-a contrazis flagrant afirmând că tranzacţia aparţinea exclusiv fiicei sale şi că el n-avea nici o legătură, când doar cu o seară înainte explicase pe îndelete că ideea şi dorinţa au fost ale sale, dar că recursese la serviciile Ioanei doar pentru că el nu putea să obţină creditul…

Una peste alta, USL-ul încasează încă o lovitură în plex (miercuri seara Antonescu a şi anunţat că formarea comisiei nu mai are nici un rost) pe care o datorează uşurinţei condamnabile cu care tratează subiecte importante, pe care nici măcar nu le verifică să vadă dacă nu cumva sunt intoxicări puse la cale – de ce nu – chiar de către coabitant. Nu bag mâna în foc, dar îl văd capabil de asemenea manevre.

În concluzie: un adversar redutabil, de talia lui Băsescu, nu trebuie tratat într-o asemenea manieră. Cu unul ca el este necesară o strategie radicală: ori lichidarea – prin orice mijloace democratice, bineînţeles – ori o convieţuire plină de precauţiuni. Ceea ce au făcut useliştii cu cele două episoade - Roşca Stănescu şi Papici – se regăseşte în box sub forma atacurilor decisive prin care boxerul respectiv nimereşte cu bărbia direct în pumnul adversarului. Că au fost doar knock-down-uri poate fi o întâmplare fericită…