Băse Show

Dacă deschizi televizorul pe la 6.00 – 6.30 după amiază, ai toate şansele ca pe vreo 2-3 canale de ştiri să dai peste cel mai popular actor politic al momentului: Traian Băsescu. Conflictul său cu premierul i-a stimulat creativitatea şi intervenţiile sale televizate au ajuns să concureze show-uri cu tradiţie, de genul celor ale lui Badea sau Banciu.
Faţă de aceştia, Traian Băsescu are însă avantajul de a nu fi încadrat de către CAN în categoria “pamfletului”, pupitrul prezidenţial de la care oficiază acordându-i calitatea de comunicator oficial. În acest format, preşedintele zburdă ca peştele în mare: după ce informează naţiunea în legătură cu ultimele sale activităţi (ca nu cumva să creadă românii că stă degeaba), trece cu naturaleţe la capitolul răfuielilor personale. Este singurul care dispune de un asemenea privilegiu, făcând aprecieri de care probabil că s-ar jena şi Badea şi Banciu, separat şi împreună. Este partea cea mai gustată a show-ului şi probabil că înregistrează cote de audienţă pentru care ar putea fi invidioşi mulţi realizatori cu tradiţie.
Nici un alt preşedinte nu a făcut uz de calitatea şi prerogativele din domeniul comunicării pe care le foloseşte actualul. El a evoluat faţă de primul mandat, în care intervenea telefonic în diferite emisiuni pentru a-şi spune părerea, trecând de la calitatea de “colaborator extern” la aceea de “realizator”, pe care o exercită în momentul de faţă. Unii telespectatori sunt nemulţumiţi şi îi reproşează frecvenţa apariţiilor. Răspunsul preşedintelui este cât se poate de convingător: cui nu-i place, n-are decât să facă uz de telecomandă şi să schimbe postul! Ce te faci însă dacă pe noul post apare tot Traian Băsescu – pentru că show-ul său este “sindicalizat”, fiind trimis concomitent de mai multe canale?
Rişti să ajungi în situaţia bunicii lui Bulă, care nu-i mai călca pantalonii de frică să nu-l audă tot pe Ceauşescu şi când băga fierul de călcat în priză!
Ce e prea mult nu e sănătos, spune un vechi proverb. Este prea mult Băsescu pe TV? Poate. Preşedintele ştie acest lucru, iar dacă o face, nu o face precum asistentele de profesie, doar de dragul de a fi văzut. El are un obiectiv clar: europarlamentarele, de la care aşteaptă voturi suficiente pentru ca fiica sa să-şi poată desăvârşi cariera politică la Bruxelles. Iar asta nu se poate rezolva decât prin întărirea plăpândului său partid, Mişcarea Populară, în detrimentul PDL-ului şi, bineînţeles, a USD-ului, pe care-l toacă insistent seară de seară. N-ar fi exclus să reuşească.