Basarabia alege între oligarhi

Sătui de violențe, de la precedentul scrutin cu năbădăi, basarabenii au optat, de data asta, pentru calm și civilizație. Au mers la vot cu dorința (fiecare dintre părți) de a întrerupe perioada de instabilitate și de a o apuca, pentru următorii patru ani, pe una dintre cele două căi pe care le au la dispoziție: spre Europa sau spre Rusia. Deși previzibilă, victoria „comuniștilor” lui Voronin nu va înclina balanța generală, pentru că cele trei partide „pro-europene”, cum li se zice, ar putea lua conducerea dacă vor reuși să depășească orgoliile personale. Sau tentațiile pe care le-ar putea oferi partida voroniană. Cât despre „comunismul” acestora, îmi permit să am rezerve: despre ce fel de comunism se mai poate vorbi la un partid înțesat de oligarhi și de profitori ai capitalismului sălbatic? Despre ce comunism se mai poate vorbi în Rusia lui Putin, unde averea poporului a fost deja împărțită între reprezentanții mai vioi ai acestuia și unde clasa muncitoare nu mai are nici măcar orgoliul de „forță conducătoare”, chiar dacă nebeneficiară? Comuniștii lui Voronin sunt oligarhii noii orânduiri, cei care având în mâini instrumentele puterii fost comuniste, și-au făcut parte din ceea ce societatea scosese la mezat. Olegarhi sunt și în celelalte partide, dar cei din primul sunt mai bine organizați și au interese mai mari. Pro-occidentalii sunt adversarii „comuniștilor”, sosiți mai târziu la masa tocmelilor și obligați să recurgă la alte pârghii pentru a accede la putere și la beneficiile ei. „Comunismul” voronienilor vine și de la reprezentativul eșalon de populație rusofonă, care preferă o putere legată de Mosocova, uneia care nu se știe încă exact ce legătură are. Pentru că pro-occidentalismul aripii liberale este, deocamdată, unul de formă, Moldova neavând încă șansa de a accede în structurile europene prea curând, cu tot sprijinul României, care mai degrabă se întoarce împotrivă. Deocamdată, dezbaterea de la Chișinău este una teoretică, ca să-i spunem așa, pentru că victoria este una încă problematică, ce nu rezolvă criza prezidențială, prelungind statu-quo-ul care a blocat țara de aproape un an în toate deciziile importante. Ca să nu mai vorbim despre partea ideologică care, așa cum spuneam, e învăluită în ceața intereselor materiale, moldovenii având, practic, de ales, între oligarhii roșii și cei albaștri.