Baronul Liviu devine Dragnea Vodă!

10.000 de pesedişti nu l-au votat! – clamează adversarii noului preşedinte, făcându-se că nu văd scorul categoric al victoriei acestuia: 97%. Victorie - e un fel de a spune, pentru că Dragnea s-a bătut cu sine însuşi, neavând contracandidaţi. Aceasta este veritabila premieră în procesul de alegeri a celui de-al şaselea şef al social-democraţilor.

Fiecare dintre cei care l-au precedat a avut caracteristicile sale. Iliescu a fost fondatorul şi liderul necontestat. Oliviu Gherman a fost înlocuitorul. Adrian Năstase a fost cumulatorul – deţinând puterea în mod egal în partid şi în stat. 

După el au urmat doi outsideri – Geoană şi Ponta - pe care disputele interne i-au propulsat aproape fără voia lor în fruntea partidului. Dragnea este primul, deci, care şi-a construit singur cariera de şef, nelăsându-se intimidat nici de prieteni şi nici de justiţie. Pe fondul imploziei lui Ponta, el a refuzat directiva acestuia, care o voia pe Rovana Plumb şi a forţat lucrurile în direcţia unei asumări hotărâte a succesiunii.

Exponent al categoriei baronilor locali, Dragnea şi-a început cariera politică în FSN/PD şi abia în 2001 a ascultat cântecul de sirenă al lui Cozmâncă şi s-a alăturat noii puteri. De aici înainte s-a plasat pe o linie de mijloc, crescându-şi influenţa asupra structurilor locale şi făcându-se indispensabil celor din prima linie. Ca şi secretar general al partidului a purtat responsabilitatea rundelor de alegeri, în care n-a avut prea mult succes, ba care acestea  i-au adus şi o condamnare într-o chestiune în care nici acum nu este prea clar cât a fost de vinovat. Se părea că o condamnare în primă instanţă era de natură să-l scoată complet din joc. L-a scos doar de la pupitrul de comandă al mănosului minister al Dezvoltării (unde a avut grijă să-şi lase o înlocuitoare de nădejde) şi i-a dat prilejul să se ocupe temeinic de partea politică. Ceea ce a şi reuşit.

Alegerea lui Dragnea – în premieră printr-un scrutin „universal” - deschide noi perspective în modul în care se va alcătui noua structură de putere. Încurajat de succesul exemplului personal, Dragnea intenţionează să generalizeze sistemul, urmând ca toţi şefii de organizaţii să fie aleşi în acest fel. Este o idee care dă complet peste cap statu-quo-ul actual şi sistemul de relaţii, creând nelinişte în structuri. Pe acest fond, bătălia pentru funcţii la congresul de duminică va fi mai dură ca niciodată şi îi va facilita lui Dragnea operaţiunea de dislocare a oamenilor lui Ponta şi de înlocuire a acestora cu propriii săi susţinători. Antanta cordială cu Ponta se poate apropia de final, dacă noul preşedinte va ajunge la un acord cu Cotrocenii în privinţa unui nou premier PSD. Acesta se zvoneşte deja că ar putea fi Vasile Dâncu, fostul ministru al Informaţiilor Publice din guvernul Năstase, faţă de care Iohannis pare să manifeste o anumită simpatie. Deja, la Biroul Executiv de ieri, Ponta a suferit un prim-afront, propunerea sa de desfiinţare a funcţiei de preşedinte executiv (rezervată lui Zgonea) a fost respinsă cu un vot majoritar.

Spre deosebire de precedenţii doi preşedinţi, Dragnea pleacă la drum cu avantajul de a nu fi prizonierul baronilor locali care să-i cenzureze deciziile şi pe care să trebuiască să îi satisfacă în cererile lor. Este, din acest punct de vedere, propriul său şef. Cât timp? Rămâne de văzut!