Bani de dat, bani de-mprumutat!

Se pare că nimeni nu a observat până acum o curiozitate: în tot mai multe declaraţii de avere ale demnitarilor sau aleşilor apar, pe lângă diversele proprietăţi mobile şi imobile, împrumuturi. De regulă, sume mari, acordate  unor prieteni sau unor firme.

Cel mai recent caz este acela al lui “Valerică” Preda, omul lui Mazăre de la Transporturi, care a fost umflat dimineaţa de procurorii DNA şi dus la un interogatoriu care a durat mai bine de 12 ore. Valerică e acuzat că împreună cu un angajat al DNA (?!) a traficat date secrete către persoane interesate, care în acest fel reuşeau să se sustragă cercetărilor sau flagrantelor.

Preda a fost trimis de Mazăre la Bucureşti cu sarcina expresă de a căuta noi oportunităţi de afaceri, dar în special pentru a forţa trecerea portului Constanţa în subordinea Primăriei. Ideea n-a fost agreată de Ponta, care l-a şi pus o dată pe liber fiind apoi nevoit să-l reprimească la presiunile baronului cu bască. Se cam ştia, însă, de ce e în stare omul, dacă Fenechiu nu îi dăduse încă vreo atribuţie în aparatul Ministerului Transporturilor. Deşi a avut o activitate prodigioasă în domenii extrem de lucrative – operaţiuni portuare şi transporturi navale – Preda nu deţine bunuri care să-l înscrie în categoria celor mai bogaţi demnitari. N-are case sau maşini, dar – lucru extrem de interesant – are datorii mari. De încasat. De la o firmă – 630.000 euro. Şi de la o persoană fizică – 150.000 euro. În total aproape 800.000 de euro.

Împrumuturile acordate de demnitari şi aleşi par să constituie o importantă acţiune de caritate. Probabil că oricine are nevoie de nişte bani şi nu-i primeşte de la bancă, poate să apeleze cu succes la un parlamentar sau la un secretar de stat. Fără dobândă, fără variaţii de curs. Ce mai, afacerea secolului.

Nimeni – mai ales cei care au redactat şi aprobat formularul de declarare a averii – nu a pus vreo condiţie aferentă acestor împrumuturi, care devin un instrument infailibil de fentare a legii şi a fiscului. Nici ANI şi nici altcineva nu-l întreabă pe declarant cum a făcut sutele de mii sau milioanele pe care le împrumută, de unde le are. Sumele sunt “naturalizate” prin simplă declaraţie. Este foarte posibil să nici nu existe la momentul declarării, măsura având în vedere justificarea ulterioară a unor sume dobândite ilicit în perioada mandatului.

Sau e vorba pur şi simplu de acte de cămătărie? Banii sunt împrumutaţi contra unor dobânzi corespunzătoare, pentru care respectivii cămătari cu sau fără imunitate nu plătesc nici un fel de impozit. O cercetare a acestor aspecte de către instituţiile specializate, coroborată cu o redefinire a averii care se declară ar putea face lumină într-o afacere dubioasă cu mult prea multe zero-uri.