Bani de dat, bani de-mprumutat!

Se pare că nimeni nu a observat până acum o curiozitate: în tot mai multe declarații de avere ale demnitarilor sau aleșilor apar, pe lângă diversele proprietăți mobile și imobile, împrumuturi. De regulă, sume mari, acordate unor prieteni sau unor firme. Cel mai recent caz este acela al lui “Valerică” Preda, omul lui Mazăre de la Transporturi, care a fost umflat dimineața de procurorii DNA și dus la un interogatoriu care a durat mai bine de 12 ore. Valerică e acuzat că împreună cu un angajat al DNA (?!) a traficat date secrete către persoane interesate, care în acest fel reușeau să se sustragă cercetărilor sau flagrantelor. Preda a fost trimis de Mazăre la București cu sarcina expresă de a căuta noi oportunități de afaceri, dar în special pentru a forța trecerea portului Constanța în subordinea Primăriei. Ideea n-a fost agreată de Ponta, care l-a și pus o dată pe liber fiind apoi nevoit să-l reprimească la presiunile baronului cu bască. Se cam știa, însă, de ce e în stare omul, dacă Fenechiu nu îi dăduse încă vreo atribuție în aparatul Ministerului Transporturilor. Deși a avut o activitate prodigioasă în domenii extrem de lucrative – operațiuni portuare și transporturi navale – Preda nu deține bunuri care să-l înscrie în categoria celor mai bogați demnitari. N-are case sau mașini, dar – lucru extrem de interesant – are datorii mari. De încasat. De la o firmă – 630.000 euro. Și de la o persoană fizică – 150.000 euro. În total aproape 800.000 de euro. Împrumuturile acordate de demnitari și aleși par să constituie o importantă acțiune de caritate. Probabil că oricine are nevoie de niște bani și nu-i primește de la bancă, poate să apeleze cu succes la un parlamentar sau la un secretar de stat. Fără dobândă, fără variații de curs. Ce mai, afacerea secolului. Nimeni – mai ales cei care au redactat și aprobat formularul de declarare a averii – nu a pus vreo condiție aferentă acestor împrumuturi, care devin un instrument infailibil de fentare a legii și a fiscului. Nici ANI și nici altcineva nu-l întreabă pe declarant cum a făcut sutele de mii sau milioanele pe care le împrumută, de unde le are. Sumele sunt “naturalizate” prin simplă declarație. Este foarte posibil să nici nu existe la momentul declarării, măsura având în vedere justificarea ulterioară a unor sume dobândite ilicit în perioada mandatului. Sau e vorba pur și simplu de acte de cămătărie? Banii sunt împrumutați contra unor dobânzi corespunzătoare, pentru care respectivii cămătari cu sau fără imunitate nu plătesc nici un fel de impozit. O cercetare a acestor aspecte de către instituțiile specializate, coroborată cu o redefinire a averii care se declară ar putea face lumină într-o afacere dubioasă cu mult prea multe zero-uri.