Bâlbele guvernului Ponta

Pentru că e la început și nu e nici omogen (lucrează cu material uman luat de la mai multe partide) guvernul Ponta are dreptul, până când se mai rodează, să greșească. Bâlbâielile cotidiene nu-i fac însă deloc bine și dau senzația unei lipse de substanță în modul în care sunt abordate unele zone fierbinți ale administrației. Una este taxa auto. După ce a fost modificată și răsmodificată după aruncarea ei pe piață de către Tăriceanu, nu trece zi de la Dumnezeu să nu apară o altă variantă. Rovana Plumb spune una, Dragnea spune alta, vine Ponta și-i contrazice pe ambii. Asistăm la un soi de dezbatere care ar trebui să se deruleze acolo, la guvern, nu prin declarații exclusive la televiziune. Rândul acestora ar veni abia după ce totul, până în cel mai mic amănunt, se hotărăște acolo. Dezbaterea publică înseamnă altceva: recoltarea tuturor pozițiilor exprimate de persoane și instituții competente și topirea lor în creuzetul deciziei guvernamentale. Altminteri nu e decât pierdere de timp și buimăceală a populației prin mesaje false și contradictorii. Un al doilea subiect de bâlbâială ține de sănătate. Vine dl Nicolăescu și anunță orientarea noii echipe ministeriale cu aplombul unui șef de guvern. Ne spune că spitalele private se vor șterge pe bot de susținere de la buget dintr-un motiv foarte simplu: afacerile sunt afaceri și bugetul e buget. Nu poți face afaceri private cu bani publici. Nicolăescu nesocotește însă, încăodată, forța lobby-ului medical, care și-a pus toate tunurile pe el. Mai ales că tema asta a fost luată împreună cu cea a fost luată împreună cu cea a incompatibilității medicilor care primesc leafă de la stat și bonusuri de la privați. Presat de cercurile interesate, Ponta reacționează spunând că așa ceva nu s-a discutat în guvern. În fața valului de proteste, Nicolăescu dă înapoi și retractează una câte una toate ideile lansate de la Târgu Mureș. N-ar fi fost mai normal ca toate aceste discuții să fi avut mai întâi loc în interiorul executivului și abia apoi să fie lansate pe piață? Senzația care se desprinde din aceste pertractări este că membrii executivului au prea mult timp la dispoziție pentru probleme colaterale și nu mai reușesc să se concentreze pe cele cu adevărat importante. Ceea ce cred, sper, că nu este adevărat.