Balada Elodiei

Cazul avocatei brașovene Elodia Ghinescu a ajuns „operă” a folclorului contemporan. De pe urma mediatizării cazului au început să profite și persoane care, teoretic, n-ar avea nicio legătură cu avocata Elodia sau cu soțul ei, Cristian Cioacă. Este cazul cântăreței argeșene de muzică populară Gherghina Stancu, căreia i-a venit ideea să o așeze pe Elodia în centrul unei creații folclorice… urbane, transpunând pe note muzicale misterul cu care este învăluită dispariția avocatei. Cântăreața a compus o baladă al cărei personaj central este Elodia, fiind inspirată, potrivit spuselor sale, chiar de avocata dispărută. Aceasta i s-ar fi arătat „prin energii și puteri supraomenești”, în vis. Cântecul debutează cu versuri care îndeamnă la reflectare: „Elodia e moartă și totuși ea trăiește/ Din pozele-i frivole suavă ne zâmbește/ Elodia e moartă și nimeni n-o găsește”. Cântecul continuă în aceeași notă de jale caracteristică capodoperelor genului, amintind de fiul avocatei, „Un suflet de orfan/ ce strigă a sa mamă/ O strigă-n disperare/ Din lumea asta mare a mai plecat o mamă”. Spre finalul cântecului, inspirația cântăreței atinge culmea lirismului, Elodia fiind comparată cu o… himeră: „Elodia e moartă, dar unii tot mai speră, s-apară în zi sau noaptea, așa ca o himeră.” Creația Gherginei Stancu nu e singura care face referire la moartea Elodiei. Pe Internet circulă, sub anonimat, o altă „poezioară” ce tinde să capete conotații de zicală: „Fiți veseli prieteni; să bem, să cinstim; Elodia-i moartă; Noi încă trăim!”.