Băiețel, 4 ani, „orbit” de mamă, de medic, de sistem. O înfiorătoare mărturie a unui medic din Brașov

Flavia Rochman, medic oftalmolog la Spitalul de Copii Brașov, atrage atenția, printr-un mesaj public, că județul nostru nu are gardă de oftalmologie, ceea ce pune în pericol copiii care ajung cu urgențe. Ceea ce se poate întâmpla, medicul a exemplificat cu un caz recent.
„Brașov, 2025, gardă de vineri noapte. În jurul orei 22.00 preiau următorul caz, un băiețel de 4 – 5 ani, cu traumatism ocular, afirmativ «și-a băgat un băț în ochi». Agitația se răspândește rapid - «Doamna doctor, ce facem cu el?! Îi facem foaie sau îl trimitem în altă parte?» Dar știam deja răspunsul. Nu aveam unde să-l trimitem în acel moment, căci de aproape un an (sau poate chiar mai mult) în Județul Brașov nu mai există gardă de oftalmologie. Tulburările de vedere nu reprezintă o urgență pentru nimeni. Nici măcar în cazul unui copil. Așa că am făcut ce am știut mai bine. Am recomandat picături cu antibiotic, gel reparator, pansamente ocluzive și am insistat ca luni la prima oră să se prezinte pentru consult oftalmologic. Desigur, zilele următoare am trăit sub apăsarea gândurilor, oare am procedat bine? Oare mama aceea va avea bani să-mi respecte indicațiile? Oare se va prezenta la consult?”, arată dr. Flavia Rochman.
Lucrurile nu s-au încheiat aici: „Miercuri ora 14.00, încă o după-amiază aglomerată la UPU. Rezidenta se apropie să prezinte următorul caz «corp străin ochi stâng… ochiul arată foarte rău…». Același pacient. Nu venise nici luni, nici marți, ci miercuri la ora 14.00. Din nou aceeași poveste. Programul din Policlinică se încheiase la ora 12.00. Gardă de oftalmologie ioc!
Îmi stăpânesc cu greu furia la adresa inconștienței mamei și decid să apelez la ultima soluție. Solicit ambulanța și decid să-i trimit la Spitalul Sfântul Gheorghe acolo unde știam că există «gardă la domiciliu» de oftalmologie. 
La ora 20.00, la ieșirea din tură, decid să-i scriu colegei de gardă de la Sf. Gheorghe și să mă interesez de cele relevate de examenul oftalmologic. Dar șoc și groază!
- Medicul vine doar pentru urgențe majore! I s-a spus să revină mâine.
- O suspiciune înaltă de leziune corneană nu reprezintă o urgență?!
- Nu, dacă stă așa de vineri...”.
„Experimentez adesea sentimentul de frustrare și neputință în fața unui sistem defect care face mai mult rău decât bine. Dar neputința în fața lipsei de empatie de care dau dovadă alți colegi din sistem se ridică la alt nivel. În fața unui copil suferind, cu tulburare de vedere, durere, fotofobie și o zonă de opacifiere corneană vizibilă cu ochiul liber, cineva a decis că nu merită să se mai deplaseze de la domiciliu dacă tot stă așa de vineri! Cineva a decis că un copil trimis cu ambulanța din alt județ, poate reveni a doua zi, cu mijloace proprii, pentru un consult. Cineva care probabil a pus capul pe pernă mai liniștit/ă decât am făcut-o eu. Oare este normal ca un județ cu jumătate de milion de locuitori să nu aibă gardă de oftalmologie? Oare este normal ca un medic în «gardă la domiciliu» să decidă cine reprezintă o urgență și cine nu? Oare în câte alte gărzi va trebui să îmi asum decizii ce nu țin de sfera mea de pregătire, doar din încercarea de a face ce pot mai bine pentru pacienții mei? Și în final tot ce pot să fac este să sper că astăzi acel copil a ajuns la un oftalmolog”, a scris medicul în scrisoarea sa publică, intitulată „Oare unde și când am ajuns să ne pierdem umanitatea, compasiunea, empatia?”.