Azota Popescu, din nou mamă!

La o vârstă la care alţii se gândesc cum să se bucure de pensie şi să-şi vadă nepoţii sau strănepoţii crescând, Azota Popescu (foto stânga) a făcut un pas extrem de îndrăzneţ. Preşedintele Asociaţiei Catharsis Braşov l-a luat în plasament pe Valentin Fudulu, tânărul care a crescut într-un centru din Hărman, dar a fost alungat la Vâlcea când mai avea doar trei luni până să termine şcoala gimnazială. Chiar şi cei de la Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) au stat pe gânduri când a venit vorba să încredinţeze un adolescent unei persoane trecute de 70 de ani, însă numele Azotei Popescu, energia de care dă dovadă în fiecare zi şi dorinţa puternică a acesteia de a salva un copil deosebit, aşa cum este Vali, au învins orice piedică şi i-au convins pe cei de la DGASPC ca Azota Popescu îl poate creşte pe Valentin cel puţin până când acesta va împlini 18 ani.
„Cu voia lui Dumnezeu, Valentin se întoarce astăzi la Universul copilăriei, la colegii de şcoală, la şcoala din Hărman, la visurile lui, la oamenii dragi care i-au purtat mereu de grijă. Slavă Domnului! Sentinţa dată astăzi de Tribunalul Vâlcea îi dă aripi copilului alungat cu trei luni în urmă din Căsuţa de tip familial St. Patrik Hărman, în care a crescut şi a visat timp de 9 ani”, spune Azota Popescu în 31 mai, la aflarea sentinţei Tribunalului Vâlcea.
„Îndepărtarea mea, nejustificată, abuzivă şi ilegală, din comunitatea în care am crescut 15 ani şi jumătate, m-a marcat pe viaţă. Ca şi cum nu era de ajuns că port cu mine urmele unui incendiu devastator care m-a făcut scrum la doar şase luni, m-au arucat peste Carpaţi, într-un alt centru ... De atunci, eu nu mai sunt copil... şi, crescând în umilinţă şi suferinţă, mereu printre străini, nici nu mai speram că soarele va răsări şi în sufletul meu. Dar, îngerii veghează... Astăzi, de Ziua Copilului, am primit cel mai preţios dar, o familie de plasament, de care aveam atât de mare nevoie, parcă, mai mult ca oricând. Sunt fericit. Începând de astăzi, voi spune şi eu, merg Acasă... Parcă plutesc... Visul meu devine realitate. Părăsesc definitiv centrul de plasament şi merg într-o familie. După 16 ani petrecuţi printre străini, cu alţi copii, abandonaţi şi ei, ca şi mine, merg şi eu Acasă. Mă întorc la şcoala mea dragă şi la bunii mei profesori, care mi-au fost în acelaşi timp, adevăraţi părinţi”, a spus Vali în sala de judecată, privind fix spre domnul profesor Şerban Lupu, prezent la proces, pentru a-l susţine.
La nici o săptămână, Valentin a absolvit clasa a VIII-a şi era foarte fericit. Noua lui mamă, care îl iubeşte şi îl îngrijeşte, a ţinut să marcheze sunetul ultimului clopoţel de şcoala gimnazială pe reţelele de socializare. „Vali Dani şi-a luat rămas bun de la copilărie, de la Şcoala Hărman, foarte dragă lui, de la bravii lui profesori care l-au valorizat la maxim, de la colegii de clasă, care i-au fost ca fraţii, de-a lungul celor opt ani de şcoală. Clinchetul ultimului clopoţel vesteşte un nou început, o nouă etapă de viaţă... Vali este fericit, alături de Zâna lui cea bună, doamna Maria Stratulat, şi echipa Catharsis, care-i poartă de grijă... Să-i dorim succes la Evaluarea Naţională, cel mai important examen al momentului! Şi să le mulţumim domnilor profesori care-i proiecteză viitorul: Şerban Lupu, Anca Surdu Stoişor, Elena Vieru, Viorel Oancea, Viorel Mareş, Claudiu Ghinescu şi lista este lungă... Le mulţumim în acelaşi timp celor care l-au ajutat să revină pe meleagul natal, ca să-şi reia legăturile afective cu marea lui familie - comunitatea Hărman. Este vorba despre directorii DGASPC Braşov - Dan Suciu şi Mihai Priboi. Directorii au corectat impardonabila greşeală a managerilor de caz, asistent social Diana Balaban şi psiholog Milena Popa, care l-au înstrăinat cu patru luni în urmă, în mod abuziv şi ilegal”, a scris Azota Popescu. Valentin, un copil lovit crunt de soarta la numai şase luni de viaţa şi abandonat apoi de părinţi, care a crescut incredibil de frumos, mai ales dacă ţinem cont de condiţiile vitrege pe care i le-a oferit viaţa, şi-a găsit, în sfârşit, fericirea unui cămin care să-i ofere liniştea necesară pentru a-şi croi un viitor aşa cum merită. Mult succes în viaţă, suflet frumos!