Axa Capacitate - BAC - Admitere

Pe la începutul anilor ‘70, situația din învățământul românesc ajunsese aproape de faza în care se afla astăzi. Mita - la nivelul epocii, pilele și intervențiile ajunseseră să avarieze grav un proces caracterizat, în linii mari, prin seriozitate și calitate. Competiția tot mai acerbă - accesul spre fazele superioare ale învățământului devenise o condiție de supraviețuire la nivelul de „decizie” al societății - pusese în joc toate mijloacele incorecte - de la trusturile de meditații până la traficul de subiecte. Fetișul diplomei făcuse din examenele de admitere veritabile licitații la care succesul aparținea celor capabili să pluseze în cartușe de Kent și sticle de whisky - ca o măsura de prevedere, „foloasele necuvenite” fiind mai blând pedepsite decât mita în bani, iar cu banii oricum nu prea aveai ce să faci pe vremea aceea. Semnalele devenind îngrijorătoare, Ceaușescu a decis ca examenele să intre pe mâna Securității, care și-a concentrat o parte din atenție asupra acestui sector. Rezultatele n-au fost de neglijat. Vreme de mai bine de un deceniu, examenele n-au mai fost fraudate, de frică, după metoda clasică. S-a găsit însă o portiță prin care să se strecoare odraslele oligarhiei de partid și de stat și atunci când a fost nevoie s-a dat o reglementare potrivit căreia cei cu note mari în liceu puteau să intre fără examen în facultate. Măsura a fost revocată după ce principalele șarje de odrasle au trecut acest hop. Înlăturarea odioasei instituții a dat la o parte și barierele din calea manipulării, transformând orice competiție din învățământ într-o sursă aproape continuă de beneficii pentru slujitori ai sistemului lipsiți de deontologie. Ministrul Hărdău are dreptate când spune că de vină sunt, într-o mare măsură, părinții, care forțează nota din dorința de a asigura un traiect cât mai ușor copiilor lor. Dar ministrul nu ia în considerație faptul că sistemul este cel care generează un asemenea tip de competiție. Practic, de 16 ani, la fiecare examen s-a încetățenit o bursă, cu tarife clare. Tot de atunci, înfloresc trusturile de meditații ale profesorilor care fac parte din colectivele care redactează întrebările și subiectele de la teste. Anumite faze ale examenului s-au instituționalizat pur și simplu, cum ar fi chetele pentru sensibilizarea comisiilor de examene sau „atențiile” care îi au ca destinatari pe profesorii examinatori. Cred că, la fel ca și în sistemul de sănătate, o investigație care ar avea ca obiect banii negri care se vehiculează în învățământ ar ajunge la concluzii care i-ar pune pe gânduri pe gestionarii bugetului. Se va putea constata că sumele vehiculate depășesc simțitor bugetul pe care-l acordă statul, fără a fi impozitate și dezechilibrând în mod evident întregul sistem. Ce e de făcut? După scandalurile de la Capacitate și de la BAC, va urma, mai mult ca sigur, cel de la Admitere. Guvernul trebuie să facă ceva și acest ceva nu se poate rezuma, ca până acum, la schimbarea ministrului. Nu „paturile” trebuie scoase din instituțiile ale căror „pensionare” practică cele mai vechi meserii din lume...