Avem cele mai frumoase sate

Asociaţia „Cele mai frumoase sate din România” a lansat ieri, la Muzeul Satului din Bucureşti, a doua ediţie a ghidului turistic şi cultural cu acelaşi nume ca al organizaţiei. Sunt prezente în lucrare peste 60 de sate din toată ţara, locuri de poveste, tradiţii şi obiceiuri vii păstrate, modul de viaţă autentic în ritmul naturii, care fac din sat, chiar şi astăzi, izvorul culturii şi simţirii româneşti. „Încercăm să aducem oamenii din marile oraşe în sate, iar cele din judeţul Braşov sunt modele de dezvoltare şi promovare a turismului rural”, ne vorbeşte despre satele braşovene preşedintele AFSR, Nicolae Marghiol. Şi dacă răsfoim ghidul, vedem că, alături de Sibiu, Braşovul este judeţul cu cele mai multe sate în care proiectele de înfrumuseţare a comunităţii fac din aşezările rurale adevărate atracţii turistice. 

 

Prin judeţ, de la fortificaţii şi icoane la rezervaţia zimbrilor 

Biserica fortificată, dar şi picturile pe sticlă, păstrate din timpurile în care zona era locuită de saşi, au făcut din Cincu unul din „Cele mai frumoase sate din România”. „Este un adevărat brand al judeţului şi ar trebui mai mult promovat”, ne spune Nicolae Marghiol. Şercaia, prin „Poiana Narciselor”, sau Părău, prin satul Veneţia de Jos, sunt alte două astfel de exemple, iar de curând în această categorie selectă a intrat şi Vama Buzăului. Aici turiştii sunt aşteptaţi de frumuseţea de poveste a peisajelor, dar şi de rezervaţia zimbrilor. În ghid regăsim şi Şinca Nouă, satul cu suflet românesc, satul unde toţi locuitorii fac parte din ansamblul folcloric.  „Toţi sătenii participă. Se adună des în formaţii de dansuri, cântări, fluieraşi şi oferă adevărate spectacole”, descrie Marghiol activităţile culturale ale satului din munţi. 

 

Drăguşul, primul în topul 2013 

Un capitol aparte îl reprezintă Drăguşul, declarat cel mai frumos sat din România, într-un concurs organizat în această toamnă de către AFSR. Enigmaticul sat de la poalele Munţilor Făgăraş are numele inspirat din legendele locului cu draci, zmei şi balauri, denumirea sa săsească, Drackendorf, traducându-se prin „satul zmeilor”. Cojocarul satului, Dumitru Sofronea, este considerat a fi printre ultimii oameni care mai cunosc tainele acestui meşteşug în România, iar pieptarele sale, devenite simbol al localităţii, au făcut înconjurul lumii, printre posesorii lor numărându-se Tudor Arghezi, George Bush sau Ghandi. Poveştile şi basmele populare prind viaţă în celebrul Labirint de Porumb, destul de aproape se găseşte izvorul părintelui Arsenie Boca, iar la Drăguş, amatorii sporturilor de iarnă pot chiar schia.