„Auzeam voci. Şi îmi spuneau că o să fie rău”. 155 de pacienţi cu schizofrenie în Braşov, în 2024

Drumul din imaginaţie spre realitate şi diferenţa între cele două. Este provocarea cu care se confruntă persoanele cu schizofrenie cu care echipa Radio România Brașov a discutat despre cum li s-a schimbat viaţa la ani distanţă după ce au primit un astfel de diagnostic. Ei sunt beneficiari ai Asociaţiei de Servicii Sociale SCUT Braşov, singura din judeţ care, prin serviciile oferite, îi ajută să înţeleagă realitatea.
Conform dorinţei lor, numele pacienţilor au fost anonimizate.

După o perioadă grea, intrase în şomaj
Laurenţiu are 54 de ani, iar prima dată a fost diagnosticat cu schizofrenie paranoidă în 1995, la 24 de ani, când a ajuns la spital. Fusese după o perioadă grea, intrase în şomaj, după ce lucrase ca presator metale la rece. În ’96 s-a pensionat cu diagnosticul său, după ce intrase şi în depresie, ne spune. N-a vrut să facă tratamentul de la început, dar starea i se tot agrava.
Laurenţiu a declarat: „Auzi voci, vezi oameni în cameră care nu există. De multe ori chiar te uiţi la televizor, cu televizorul stins. Şi vocile comunicau cu mine, de obicei. Dar mai ziceau şi ce să fac înainte. Am văzut pe cineva în uşă, odată, mă înjura. Eu îl înjuram şi un coleg de salon s-a trezit. «Băi, cu cine te cerţi?». Păi zic: «Bă, îl vezi pe ăla din uşă. Uite-l ,mă tot înjură0187. S-a uit băiatul, zice: «Băi, dar în uşă nu e nimeni». Până la urmă m-a convins că nu e nimeni. Şi tot aşa stăteam, stăteam, stăteam. Iar l-am văzut în uşă”.
A luat multe medicamente şi ştie că va lua în continuare toată viaţa. Nu este căsătorit, stă împreună cu familia: sora, nepotul, cumnatul. David, în schimb, a fost căsătorit. Acum are 49 de ani şi a lucrat, înainte de diagnosticul de schizofrenie paranoidă, într-o primărie din judeţ, pe parte administrativă. Boala i s-a declanşat la 38 de ani. Doi ani a tot stat prin spitale din Braşov şi Bucureşti, cu halucinaţii, îşi aminteşte.

„De aici a şi pornit divorţul, că începuseam să lovesc cu pumnii în pereţi”
„Auzeam voci, eram agitat. Şi îmi spuneau că o să fie rău, o să-mi fie rău, că nu sunt în stare de nimic şi să fac rău celor din jur. Vă daţi seama că asta era cea mai mare îngrijorare, să nu fac rău familiei. De aici a şi pornit divorţul, că începuseam să lovesc cu pumnii în pereţi şi m-a văzut soţia şi s-a speriat”, a precizat David.
David are propriul apartament şi o pensie de aproximativ 1.500 de lei, ne spune. Nu dă bani pe medicamente. Le primeşte gratuit şi le ia cu sfinţenie. Doar seara.

„Aveam impresia asta că sunt urmărit”
Alin are 50 de ani şi diagnostic de schizofrenie de un sfert de secol. Lui i s-a declanşat târziu boala, în facultate, în primul an, pe care o începuse pe vremea când deja era angajat ca electrician. Îşi aminteşte că boala a venit pe un fond emoţional pe care nu l-a mai putut gestiona, şi primul episod a avut loc într-o noapte. El mai vorbise cu părinţii despre stările pe care le simţea, pentru că i se părea că e ceva în neregulă.
„Simţeam că nu mai judec limpede, că am idei delirante. Aveam impresia că aud gălăgie în creier în interiorul craniului. Credeam că profesorul de la facultate ştie despre ce făceam eu la Electronică la mine acasă. Făcusem un aparat de încărcat acumulatori, pe vremea aia erau scumpi şi nu se găseau. Şi făcusem tocmai exact cum nu trebuia făcut. Aveam impresia asta că sunt urmărit. Dar eram şi vesel, nu eram trist. Adică simţeam, de exemplu, când mergeam cu autobuzul, că iubesc pe toată lumea”, a povestit Alin.
După ce a ieşit din spital a încercat să se întoarcă la facultate, dar nu a mai putut, a renunţat la ea. El şi-a luat tratamentul, dar a făcut o pauză cu voia doctorului, susţine, apoi s-a mai angajat la o firmă privată, dar boala s-a declanşat din nou. În cele din urmă a renunţat la a mai fi electrician. S-a pensionat.
Nici Laurenţiu nu a mai lucrat după diagnostic. David a mai încercat să lucreze doar patru ore, nu opt, conform deciziei Comisiei de Evaluare, dar nu a putut sta perioade lungi la un loc de muncă.

Dr. Szasz Titus:  Nu este o boală care se pune imediat ca diagnostic
Potrivit dr. Szasz Titus, director medical la Spitalul Clinic de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, schizofrenia - o afecţiune psihiatrică majoră - nu este o boală care se pune imediat ca diagnostic. Debutul este între 15-30 de ani şi la primul episod se exlud alte afecţiuni, stabilindu-se tratamentul medicamentos.
Nu toţi însă îşi iau tratamentul şi se ajunge la recăderi, iar recuperarea este tot mai dificilă. După mai multe episoade, un pacient ajunge treptat să piardă sprijinul inclusiv din partea societăţii.

„Noi vrem destigmatizare”. Conducerea Spitalului de Psihiatrie Braşov ar vrea să reînfiinţeze echipele de terapie pentru psihiatria comunitară de urmărire a pacientului la domiciliu
„Pacienţii noştri îşi pierd suportul social. Ei nu mai sunt în măsură să-şi păstreze un job, să se integreze social, nu mai ies nicăieri, se izolează. Soluţia nu este instituţionalizarea. De obicei, pacienţii noştri sunt stigmatizaţi. Asta e o realitate. Noi vrem destigmatizare şi reinserţie socio-familială, socioprofesională unde se poate. În măsura în care pacientul nu poate, nu poate. Dar e benefică implicarea în rolul profesional şi inserarea socioprofesională”, spune dr. Szasz Titus (foto).
În 2024 au fost externate 155 de persoane cu schizofrenie din secţiile de acuţi ale Spitalului Clinic de Psihiatrie Braşov. Sau cu tulburări acute cu simptome de schizofrenie. Conducerea Spitalului de Psihiatrie şi Neurologie Braşov ar vrea să reînfiinţeze echipele de terapie pentru psihiatria comunitară de urmărire a pacientului la domiciliu. Ele au funcţionat cu ani în urmă. Singurul furnizor de servicii comunitare pentru persoanele cu probleme de sănătate mintală din Braşov este Asociaţia de Servicii Sociale SCUT, deschisă din 2000.

Un început există
Centrul de zi al Asociaţiei are o capacitate de 20 de locuri şi aici, beneficiarii sunt ajutaţi în mai multe feluri, ne spune Luciana Lazăr, asistent social şi coordonator al Centrului de zi. Au parte de consiliere, au club de socializare, ieşiri în comunitate, excursii.
Există însă condiţii pentru a ajunge la SCUT, respectiv să-şi ia tratamentul şi să aibă şi un certificat de încadrare în grad de handicap. Asociaţia SCUT colaborează şi cu familiile beneficiarilor, dar şi cu angajatorii. În 2024, cei de la SCUT au ajutat şase persoane să devină angajaţi, oferind suport şi beneficiarilor, şi ţinând legătura şi cu angajatorii.
„Le oferim suport permanent, colaborăm cu angajatorii ca să înţeleagă şi ei diagnosticul mai bine, pentru că sunt foarte multe prejudecăţi. În anumite firme am reuşit să menţinem colaborarea şi când au nevoie de sprijin, angajatorii chiar mă contactează, iar atunci le povestesc un pic şi de specificul fiecărui angajat, astfel încât să ştie cum să-l trateze şi de ce are un anumit comportament la locul de muncă”, a declarat Luciana Lazăr (foto), coordonator al Centrului de zi SCUT.

„A beautiful mind”
Unul dintre cei mai cunoscuţi oameni diagnosticaţi cu schizofrenie paranoidă este matematicianul John Nash. A câştigat în 1994 premiul Nobel pentru economie şi este inspiraţia pentru filmul „A beautiful mind”.