„Automobilul, ca şi o fiinţă vie, este extrem de sensibil la… frig”

Circulaţia cu maşinile personale în timpul iernii pe şoselele din România anilor '80 devenise un lux pentru numeroşi români. Se confruntau cu lipsuri şi restricţii şi erau încurajaţi „din motive practice” să renunţe la folosirea automobilelor cel puţin trei luni pe an.
„Automobilul, ca şi o fiinţă vie, este extrem de sensibil la... frig. Dacă în perioada cu temperaturi pozitive el ne oferă cele mai corecte şi economice servicii, frigul nu-i «convine», devine recalcitrant, uneori necăjindu-şi stăpânul până la disperare”, explica atunci un inginer auto în Almanahul Auto în 1985. 
Cu această ocazie, maşinile nu mai trebuiau dotate cu echipamente de iarnă, uleiul nu mai trebuia înlocuit, iar motorul era scutit de o uzură avansată, informa publicaţia.  „S-a constatat experimental că o pornire a motorului la rece, când temperatura aerului este de –20°C, echivalează cu uzura pieselor motorului prin frecare, ca şi cum automobilul ar fi parcurs circa 200 de kilometri pe timp de vară”, nota inginerul Ion Mănoiu în Almanahul Auto.
Avantajele erau explicate şi aşa: „Evităm neplăcerea sau chiar «groaza» de a conduce automobilul pe gheaţă, pe ninsoare, pe timp de ceaţă etc. şi mai ales pe timp de noapte. Scoaterea automobilului din circulaţie pe timp de 3–4 luni înseamnă economie de combustibil şi ulei, care se soldează şi cu o importantă economie la bugetul personal”, informa inginerul.
Celor care renunţau din proprie iniţiativă la folosirea maşinilor 3 – 4 luni pe an, specialiştii le recomandau să îşi ia câteva măsuri de precauţie. „Dacă totuşi dorim să imobilizăm vehiculul, acesta trebuie aşezat pe capre, iar roţile scoase, cu pneurile menţinute la presiune normală. Rezervorul de benzină trebuie golit şi curăţat, radiatorul de asemenea, în cazul în care nu este sigilat. Părţile nichelate se vor unge pentru a nu rugini, chiar dacă imobilizarea se face în garaj sau magazie. Umezeala este un mare inamic al caroseriei, iar toate părţile metalice ale acesteia trebuie controlate şi acoperite cu un strat de vopsea de protecţie, indiferent dacă sunt sau nu vizibile. Acumulatorul trebuie demontat şi ţinut într-un loc încălzit, după ce în prealabil i-am verificat încărcarea, nivelul şi concentraţia acidului”, informau mecanicii auto, potrivit Almanahului Scânteia din 1967.