Au renunţat la avocatură ca să pledeze pentru Goji-ul de Braşov

Cu patru ani în urmă, Eduard Ciubotaru, 28 de ani, şi Iulia Catargi, 29 de ani, din Braşov, au decis să-şi schimbe viaţa. Şi au făcut-o, lăsând o carieră promiătoare şi stabilă în avocatură pentru o „aventură” în agricultură. Cum au ajuns „la sapă”, au povestit într-un interviu pentru Libertatea.

Punctul de cotitură
„Am făcut amândoi Dreptul şi masterul, începusem practica la o mare firmă de avocatură. Dar mi-am dat repede seama că nu asta e meseria pe care visam să o am”, spune Eduard. Râde amar, explicând că spera să fie un avocat cum văzuse în filmele americane. „Să fii avocat înseamnă să întâlneşti zilnic tot felul de oameni, care te storc de energie. Muncind aici, sub cerul liber, aer, soare, te umpli energetic. (...) Ar fi trebuit să mă mut la Bucureşti, cu munca. Iar pe Iulia să o las la Braşov, să stăm despărţiţi. Iar asta a pus capac” - cam acestea au fost motivele „cotiturii” din viaţă, rezumate de tânărul braşovean.

Primul „pas de fermier”: ideea şi 3 hectare de pământ la la Codlea
Iulia şi Eduard au căutat şi s-au gândit şi iar au căutat o idee pentru o afacere de familie: „Tot auzeam de străini care cumpără terenuri la noi. Şi mi-am zis: bine, bine, vin italienii, nemţii şi fac proiecte frumoase în agricultură. Dar românii de ce nu fac?”.
Aşa au ajuns cei doi tineri la plantaţia de goji bio din comuna braşoveană Augustin, întemeiată de Adrian Nicolae. „Am mers acolo, ne-am murdărit puţin mâinile, am gustat goji, ne-a plăcut, ne-a prins joaca”, povesteşte Eduard.
Apoi au decis să investească în Goji Bio Braşov fondată de Adrian Nicolae, Eduard devenind şi director comercial. Cei doi şi-au cumpărat şi trei hectare de teren lângă Codlea şi au început lucrul la plantaţie. Întâi, pentru că terenul fusese cultivat cu cereale, au presărat zeolit, o rocă măcinată, pentru a purifica solul. Apoi au plantat puieţii de goji Kronstadt, soiul de goji aclimatizat local. „Am făcut un sistem de spalieri, cu sârme, pentru când vor creşte, şi cu ţeavă de irigaţii cu picătura”.

Sapa şi tehnologia
„Prietenii noştri ne şi vedeau cu sapa în spate, cu coase şi toate alea, cum n-o să ştim să ne descurcăm…”, se amuză Eduard. Plantaţia de la Codlea e, însă, în tendinţele agriculturii contemporane. Se află „la un buton distanţă” de a avea irigaţie automatizată. Are panouri solare, pentru alimentarea cu energie electrică, pompă, un tanc cu apă şi, în caz de sfârşitul lumii, grădina bunicului lui Eduard, plină cu legume de tot felul.

Fericiţi că au găsit şi apără o cauză în care cred
Planul amplu este o asociaţie a cultivatorilor de goji bio din România. Deocamdată, afacerea braşoveană a ajutat la dezvoltarea a peste 500 de plantaţii în toată ţara. Iar Eduard şi Iulia se declară fericiţi că au găsit şi apără o cauză în care cred.

Cuvântul cheie: bio
Goji Bio Braşov e un brand înfiinţat acum opt ani. A început prin aclimatizarea la noi în ţară a arbustului de goji, originar din Himalaya. După încercări şi cercetări, a apărut soiul românesc de goji, Kronstadt.
Goji rezistă la temperaturi foarte scăzute, de -25 de grade Celsius, şi poate fi cultivat pe majoritatea solurilor de la noi. Rodeşte din iulie până în octombrie. Fructele lui roşii sunt recunoscute pentru conţinutul bogat în vitamine, iar frunzele sunt bune pentru ceaiuri împotriva îmbătrânirii.
Nu e o plantă pretenţioasă, dar, precizează Eduard, „dacă nu e cultivată curat, bio, îşi pierde mult din calităţi”.
Certificarea bio presupune reguli foarte stricte. Nici măcar câinii, vreo cinci maidanezi scămoşi, nu au voie să se plimbe pe plantaţie. Stau în ţarcuri făcute special pentru ei. Între câmpul de goji şi lanurile de grâu din vecinătate a fost lăsată o fâşie de vegetaţie spontană, să nu cumva să sară vreun strop de îngrăşăminte chimice în grădina Iuliei şi a lui Eduard. „Sigur că plantele au nevoie de îngrăşăminte, dar noi punem doar îngrăşăminte bio. Care nu sunt ieftine sau uşor de găsit. Nu orice gunoi de grajd e bun, depinde ce a mâncat vaca, dacă furajele au fost bio”, explică fostul avocat.

Concurent pentru Goji-ul de China
„Rivalul” goji-ului românesc este goji-ul chinezesc, care ajunge în supermarketurile noastre sub formă de fructe uscate. Iuliei şi lui Eduard nu le inspiră nici o încredere. „Nici nu se compară cu fructele proaspete. Şi am mari îndoieli cu privire la metodele chinezilor de a spori productivitatea”, argumentează Eduard.

Pledoarie de final: în cinci-şase ani vor ajunge la fel de consumate ca bananele şi cireşele
Între 15.000 şi 20.000 de euro trebuie investiţi într-un hectar de plantaţie de goji bio. Dar e o investiţie pe viaţă şi foarte profitabilă, cred Eduard şi Iulia. O plantă produce, în medie, anual, cam 2 kilograme de fructe. Iar un kilogram de goji proaspăt costă în jur de 60 de lei. Materialul săditor este esenţial pentru a obţine certificatul bio. „Dacă te apuci să cumperi lăstari de pe orice site, te poţi trezi că fructele îţi sunt refuzate la colectare”, spune Eduard.
„Sunt convins că, în cinci-şase ani, fructele de goji vor ajunge la fel de consumate ca bananele şi cireşele, de exemplu. Vom merge la piaţă să cumpărăm goji. Sunt sănătoase, sunt foarte bune la gust şi poţi face diverse produse interesante cu ele”, afirmă tânărul braşovean. Pentru cununia lor civilă, Iulia şi Eduard au rugat un prieten barman să compună cocktailuri pe bază de goji. Iar în vara asta, la Braşov, în laboratorul unui cunoscut de-al lor, se află în teste îngheţata goji bio.