Au murit de pomană

Comemorarea victimelor Revoluției nu se schimbă cu nimic, chiar dacă anii trec. Întrucât acum s-au împlinit 19 ani de la sângeroasele evenimente, nu 15 sau 20 – adică un număr rotund – ceremoniile s-au desfășurat fără prea mare fast. Tricoloruri tăiate în mijloc, defilare militară, persoane publice care aduc coroane și preoți care citesc un lung pomelnic. Pe pomelnic sunt înșiruite numele a zeci de oameni obișnuiți care au ieșit în acele zile pe străzi și au devenit eroi fără voia lor. Nimeni nu știe cine i-a ucis, așa că tot ce primesc este… veșnică pomenire. „Pe vremea lui Ceaușescu” Pentru mulți, 22 decembrie a rămas ziua în care ne aducem aminte de cum era „pe vremea lui Ceaușescu”. Pentru puțini, acele zile de decembrie nu vor fi uitate niciodată, chiar dacă nu au participat în mod decisiv la luptele de stradă. „Acum 19 ani am avut o săptămână în care nu am ajuns acasă. Aveam copii mici și nu erau telefoane mobile pe atunci, ca să sun acasă. Eu eram șeful unei secții de la Tractorul și trebuia să gestionez armele care erau împărțite muncitorilor la Revoluție. Am fost un participant activ la desfășurarea Revoluției. Au fost niște zile tulburi. Erau tot felul de zvonuri că s-au otrăvit puțurile de apă, lumea era panicată”, a mărturisit prefectul Emil Niță. Erou la 12 ani Pentru rudele tinerilor care au fost împușcați în plină stradă de așa-zișii teroriști, tot acest spectacol n-a valorat nici cât o ceapă degerată. Ei n-au cerut eroi care să trăiască veșnic cu numele pe o placă de marmură, însă dacă aceștia au trebuit să plătească cu viața pentru libertate, măcar să se afle adevărul. Eroul „Adrian Florin” avea numai 12 ani în 1989. Pe 22 decembrie a ieșit în fața sediului Comitetului Județean de partid. A fost găsit două zile mai târziu la morgă, cu un glonț în piept. „Nu știm exact ce s-a întâmplat. Asta am vrea să aflăm și noi. Din păcate nu cred că o să aflăm niciodată”, ne-a spus sora lui, în timp ce împărțea colivă. „L-am găsit la morgă pe Adiță. Avea o gaură în piept. Nu știu dacă ați făcut armata, dar clar nu a fost omorât din nimereală, dintr-o rafală. Cineva l-a ochit și l-a omorât cu un singur glonte”, ne-a spus vecinul lui. „A fost bine!” Singurii care au profitat de întreaga atmosferă au fost cerșetorii. Ar fi fost în stare să calce pe morminte ca să -și umple sacoșele cu cozonaci și colivă. Ei n-aveau de ce să fie triști. „A fost bine, două sacoșe am umplut. Să le fie țărâna ușoară, bogda proste, să fie primit acolo sus! Am luat de toate că am 10 copii acasă. Despre revoluție nu prea știu eu că n-am fost pe aci. Știu doar că oamenii au murit pentru revoluție”, ne spune o cerșetoare veselă, arătându-ne două plase burdușite. Anul viitor se vor comemora 20 de ani de la revoluție. Același decor, aceeași oameni, însă mult mai mult fast. Pentru că 20 este un număr rotund.