Familia Onuţ şi-a vândut locuinţele din oraş pentru a restaura o casă construită în 1777. Acum prejmerenii îi invidiază pentru casa în care locuiesc
_-_Copy.jpg)
O familie din Braşov a vândut două apartamente în oraş şi a investit toţi banii în restaurarea unei case din Prejmer „bătrână” de trei secole, informează Pro TV Braşov.
Într-un sat cu istorie, într-o şură bătrână cu ziduri de piatră şi căpriori mâncaţi de carii, doamna Stela pictează: decorează obloane, care vor împodobi chiar ferestrele acestei case, restaurate cu mândrie în 2008.
Construită în 1777, azi în patromoniul Unesco
Pe o uliţă pe care abia acum ajung şantierele asfaltării, Stela a cumpărat o bijuterie clădită la 1777, inclusă azi în patrimoniul UNESCO. „E casa mea de turtă dulce. A fost dragoste la prima vedere. Era o ruină când am cumpărat-o", a spus Stela, pentru stirileprotv.ro.
După ce a trecut prima iarnă cu contorul de gaz învârtindu-se ca un nebun, Stela a făcut un compromis:
„Am păstrat exteriorul istoric şi pe interior am pus termopanul dintr-o singură bucată".
Cel mai greu a fost să găsească meşteri pricepuţi: „Prima firmă cu care am venit aici, patronul firmei m-a întrebat: «Nu-i aşa, doamnă Onuţ, că de aici încolo dărâmăm tot?» Cum să dărâmi aceste ziduri groase de 80 de centimetri, făcute din piatră, care sunt şi frumoase, cum să dărâmi aceşti căpriori vechi. Şi mi-a cerut 500 de euro pe metru pătrat. Evident că l-am refuzat şi precis s-ar fi apucat să-mi toarne betoane", a dezvăluit proprietara.
La un curs de restaurare, la Viscri, a învăţat cum să apere pereţii de igrasie: 40 de centimetri de pietriş. Şi cu acoperişul a fost complicat: căpriorii curbaţi de povara ţiglelor şi a vremii stăteau să se rupă: „Inginerul de rezistenţă nu-mi dădea voie sub nicio formă să reconstruiesc acoperişul, cei de la patrimoniu nu-mi dădeau voie să-i scot".
A găsit soluţia: „Fiecare căprior vechi s-a dublat cu un căprior nou, mai gros. Acoperişul stă propriu-zis pe căpriorii noi, iar la vedere sunt căpriorii vechi, deci se poate".
Tot confortul unei vile noi
Azi, casa din 1777 din Prejmer oferă familiei Onuţ aproape tot confortul unei vile moderne. Patul uriaş pentru musafiri răsplăteşte efortul de a pătrunde în mansardă. Bucătăria e luminoasă. Camera de baie cu duşumea şi o fereastră uriaşă te invită la concertul păsărilor din grădină. Şi problema cariilor care erodau structura casei a fost rezolvată, cu sare de bor: „Este ieftină, nu are miros, este ecologică şi alungă toate insectele. Alţii, prin Occident, umblă de nebuni să caute case vechi care se demolează şi-şi cumpără bârne vechi, ca sa şi le pună în case noi. Aici ele existau, păi n-ar fi fost o nebunie să le scot?!?".
Soţul ei, sociolog, scriitor şi profesor, crescut într-o familie care a emigrat de la sat la oraş, recunoaşte că idealul lui în viaţă era altul. „Idealul meu de loc era aşa, la etajul 7, te uiţi, strigi de jos. Trebuie să fii Stela să stai cinci ani într-un şantier, să stai după fiecare, să te duci la Viscri să-ţi facă training de reconstituire. Oamenii aceştia sunt mai degrabă excepţii decât reguli", a spus soţul Stelei, Gheorghe Onuţ. Sociologul explică: dorinţa de nou şi dispreţul pentru vechi sunt în natura umană.
Ajutor de la prinţul Charles
Casa vecina a fost „modernizată" chiar de saşi, înainte de a pleca: poarta boltită mai există doar în fotografii. Noul proprietar a adus şi el „îmbunătăţiri". Omul se uită cu jind la casa Stelei. „E cea mai frumoasă casă din Prejmer şi cred că aş da orice să am o aşa casă, foarte frumoasă interior, foarte frumoasă exterior, lucrată foarte bine. Fiind constructor, îmi dau seama despre ce e vorba acolo", a spus vecinul Stelei, Anton Florin.
A muncit în străinătate, ştie ce e restaurarea, dar nu se încumetă: n-are bani. Nici Stela n-a avut, dar a bătut pe la toate uşile.
Ce faci când ai un monument istoric de restaurat? Ceri jumătate din bani la Ministerul Culturii - aşa a făcut şi această familie. Numai că acolo li s-a explicat că nu sunt bani, au fost trimişi la Ministerul Agriculturii, care avea fonduri UE pentru restaurarea monumentelor din sate. Acolo li s-a explicat că monumentul lor este clasa A, iar Ministerul Agriculturii avea fonduri doar pentru monumente de clasă B şi C, mai neînsemnate.
Nu s-a lăsat şi a obţinut prin Ministerul Culturii un împrumut de 10.000 de euro, cu dobândă mică. Fundaţia patronată de Prinţul Charles a donat 1.000 de euro pentru faţadă.
În fosta bucătărie de vară e azi înrămată pe pereţi povestea casei. După cum a fost proiectată locuinţa, sociologul e convins că familia era săracă: „Familia probabil că avea în medie cam 7-8 persoane. Iar în demisol, ghici ce era? Locul în care se ţineau oile pe timpul iernii. Nu pare să fie un nivel de trai foarte confortabil”.
Sociologul înţelege perfect de ce distrugem moştenirea lăsată de străbunici: „Bani sunt pe toate gardurile. Idei nu sunt".
O fostă studentă de-a profesorului a încercat să obţină un credit prin Prima Casă pentru a restaura o veche locuinţă săsească. Nu l-a obţinut şi s-a mutat la bloc. În timp ce mii de sate monument, cum nu mai are Europa, se ruinează sub nepăsare, ignoranţa şi lipsa de idei curajoase.
.jpg)
Adaugă un comentariu